BUCUREȘTI, 5 oct – Sputnik. Adrian Severin rămâne un analist sistemic de prim rang, abordând profund temele din oricare domeniu - și atent la orice detaliu.
Astăzi, de Ziua Profesorului, Severin a publicat o analiză vizând ”Dezumanizarea educației”, o temă potrivită cu această perioadă în care oamenii nu se mai pot privi în față, ci… în mască.
Severin remarcă din start că, printr-o coincidență, astăzi, 5 octombrie 2020, de ”Ziua internațională a educației, încep efectiv, într-o atmosferă de confuzie generală, și cursurile universitare, după ce în ultimele zile ale săptămânii precedente au avut loc triste festivități de deschidere a anului universitar în regim covidocrat”.
”Distanțarea socială în procesul educativ este un alt pas către dezumanizarea societății”, punctează Severin, subliniind – ”Nu, formula nu este greșită”.
Concret, în domeniul educației ”distanțarea fizică este distanțare socială, adică alienarea tinerilor de comunitate, desăvârșind opera începută de internet, wi-fi și I Phone”.
În opinia fostului ministru de Externe și vicepreședinte al Parlamentului European, Educația ”se face prin comunicarea dintre dascăl și discipol”.
”Și tot Immanuel Kant spunea că actul comunicării se realizează prin cuvinte, mimică (adică limbajul trupului) și modulație (adică intonația vorbirii), cuvintele fiind modalitatea de transmitere a mesajului cea mai puțin expresivă și cea mai puțin subtilă”, scrie Severin, completând ”Eu cred că mai există și o comunicare energetică a cărei condiție este proximitatea”.
De altfel, este și un principiu al oratoriei – în fața publicului cea mai importantă este transmiterea energetică, exortația, nu jocul cuvintelor, dizertația.
”Renunțând la primele două modalități menționate de Kant și păstrându-o doar pe cea mai simplistă, facem un salt către robotizarea educației”, continuă Severin, subliniind un aspect: ”Prin cuvinte pot comunica și roboții”.
Numai că, atenție – ”o educație realizată prin roboți produce doar... roboți”.
”O societate a roboților este exact ceea ce își dorește oligarhia globală”, este, de fapt, ideea urmărită de analiza lui Severin.
De ce acest scop al oligarhiei mondiale? Pentru că ”această societate poate fi disciplinată, frugală și performantă, dar nu are cum fi și fericită”.
”Sau dacă ar putea fi, ar fi vorba despre fericirea animalului care dă din coadă atunci când îl mângâie stăpânul. Așadar o fericire despiritualizată, instinctivă și, deci, străină naturii umane”, scrie Severin.
Altfel spus, ”dacă binele omului-robot se desparte de fericirea omului-om, acel bine nu mai este pentru omul “noii normalități” altceva decât ceea ce este benzina sau uleiul pentru motor: îl face să meargă, dar nu îi oferă nici o bucurie”.
”Iată de ce anul acesta, Ziua internațională a educației nu trezește nici un zâmbet”, scrie Severin, ”În spatele măștii care desfigurează chipul omului, zâmbetul nu are rost. Și de ce am zâmbi?!”.
Concluzia: ”O bună educație a roboților nu poate fi izvorul binelui unei omeniri din care lipsește ... omul”.
De altfel, este o idee pe care o susține și Liviu Pleșoianu, într-un șir de postări cu care a revenit în bătălia.
