MOSCOVA, 2 oct - Sputnik, Irina Alksnis. Comisia Europeană în premieră a emis un raport cu privire la statul de drept în SUA. Documentul nu a fost unul senzațional. Așa cum era de așteptat, principalele ținte ale criticii au devenit statele din Estul Europei, care o bună vreme reprezintă o durere de cap pentru Bruxelles – Ungaria și Polonia. Acestora le sunt adresate acuzații care au devenit deja obișnuite – corupție, limitarea libertății cuvântului și lipsa unei justiții independente.
Varșovia și Budapesta erau pregătite de un astfel de scenariu. Cu câteva zile înainte, miniștrii afacerilor externe ale celor două state au anunțat înființarea unui institut care se va ocupa exact de subiectele raportului – monitorizarea statului de drept în Uniunea Europeană.
Liderul ungar a expediat o scrisoare în care cere demisia unuia din coautorii raportului – vicepreședintele Comisiei Europene pentru valori și transparență, Věra Jourová, pentru afirmațiile ei anti-ungare. Aceasta, în special, a numit Ungaria, condusă de Viktor Orban, “o democrație bolnavă”.
Este cunoscut faptul că Polonia și Ungaria au reușit să ocupe un loc avantajos în cadrul Uniunii Europene. Pe de o parte, aceștia beneficiază de fonduri, proporțiile cărora i-ar face invidioși vecinii regionali. Pe de altă parte, nivelul de suveranitate a politicii lor este de neatins chiar și pentru cei mai vechi membri ai uniunii. Cu alte cuvinte, ambele state fac ceea ce cred de cuviință, trimit cât mai departe Bruxellesul și obiecțiile lui, cerând în același timp cu tupeu continuarea chefului sub formă de alimentări cu subvenții grase.
O astfel de stare a lucrurilor provoacă nedumeriri multor observatori: de ce UE, care critică de mai mult timp și dur aceste state pentru necorespunderea lor standardelor democratice europene, cu toate acestea nu întreprinde măsuri semnificative pentru schimbarea situație, nu le-a pedepsi prin tăierea surselor finanțare?
Răspunsul este unul simplu: nu există astfel de instrumente. De fapt, teoretic, ele există, însă procedurile sunt atât de complicate și necesită un consens la nivel înalt, încât aplicarea lor devine imposibilă.
Însă acum Budapesta și Varșovia au acum un motiv de îngrijorare în acest sens. Mișcările lor spontane din ultimele zile trădează tocmai faptul că cele două capitale conștientizează situația proastă care se creează.
Europa urmează în curând să redistribuie mijloace din fondul de ajutorare pentru refacerea economiilor naționale, afectate de pandemie. În iulie a avut loc un summit extraordinar, dedicate bugetului UE, în cadrul căruia s-a convenit asupra condiționării oferirii fondurilor cu respectarea standardelor statului de drept și valorilor fundamentale europene.
Recent, Germania, care deține președinția în Consiliul UE, a elaborate un proiect al hotărârii cu privire la sancțiuni aplicate în raport cu statele membre ale UE care încalcă principiile supremației legii. Aici merită să atragem atenția asupra unui detaliu, aceste încălcări trebuie să fie “confirmate cât se poate de direct”. Am putea admite că raportul publicat de Comisia Europeană ar putea considerat drept o confirmate destul de directă.
Cu alte cuvinte, Polonia și Ungaria sunt pe cale să piardă o parte semnificativă a subvențiilor. Prin urmare, apare problema răspunsului la o astfel de evoluție a lucrurilor.
Duritatea ultimelor lor declarații, inclusiv promisiunile de a învăța Europa ce înseamnă statul de drept și democrația, face aluzie la faptul că Varșovia și Budapesta nu au de gând să cedeze presiunilor. Cea mai probabilă urmare ar putea fi una contrară – ieșirea acestora din Uniunea Europeană.
Dacă în trecutul apropiat pierderea unui membru de către Uniunea Europeană părea ceva de inimaginabil, în scurt timp lucrurile s-au schimbat – în sens politic, economic și ideologic.
Economiile Ungariei și Poloniei sunt printre cele mai dinamice nu doar în Europa de Est, dar și din toată Europa. Ambele state știu să-și gestioneze bine oportunitățile și ajutoarele financiare, pe care le-a oferit Bruxellesul. Aceștia au toate motivele să creadă că se vor descurca foarte bine și fără el. Însă ideea de a rămâne în componența UE fără a beneficia de injecții financiare devine tot mai neatractivă.
Desigur, Uniunii Europene îi vor rămâne mai multe mijloace de a provoca Varșoviei și Budapestei probleme financiare pentru deviationism. Iar Brexit, pe lângă multe alte aspecte, a eliminat tabuul psihologic al ieșirii din UE, demonstrând întregii lumi că cerul nu a căzut pe pământ.
De asemenea, și situația politică îi forțează pe polonezi și ungurii să escaladeze situația.
Are loc o degradare rapidă a sistemului politic mondial, puterile ambițioase s-au inclus în lupta pentru un loc sub soare și pentru un statut mai mare. Polonia și Ungaria deja participă în astfel de procese, chiar dacă utilizează cu totul alte strategii, care reprezintă o mare sursă a tensiunilor cu Europa unită.
Rezultatul, desigur, este impredictibil, însă variant “a face și apoi, probabil, a regreta” pentru actuala conducere a celor două state, fără îndoială, este mai atrăgătoare, decât resemnarea și acceptarea unei poziții de vasal al tovarășilor mai mari din capitalele vest-europene, capitulând înainte de vreme în curs geopolitică.
Însă UE nu poate permite în continuare celor două capitale est-europene obraznice să le submineze nepedepsite autoritatea, fiind nevoit să îi penalizeze dureros, spre a-și demonstra propria putere. Doar că o probabil ieșirea celor doi din UE ar putea lovi cu efectul bumerangului asupra Europei unite, ponderii ei, capacităților și prestigiului ei.
Cine va regreta, în cele din urmă, e un mare semn de întrebare.
