Premierul României, Ludovic Orban, ne-a spus, probabil după o gândire îndelungată și o cântărire a situației din țară că tabletele pe care le-au primit elevii ca să facă ore online – bine, acolo unde s-a întâmplat asta – nu sunt ale lor și că, de fapt, statul exercită un control în mod discreționar.
Acesta a cerut autorităților locale și unităților școlare să achiziționeze tablete, pentru că tabletele nu se dau definitiv familiilor.
”Se dau într-o formă de comodat. E posibil ca într-o localitate nivelul de răspândire a virusului să scadă și atunci tabletele pot fi recuperate și pot fi distribuite într-o altă localitate în care crește numărul de infectări și e necesar învățământul online”, a declarat Orban.
Cu alte cuvinte, va fi un adevărat du-te vino cu tabletele. Și dacă ele se strică, pe umerii cui pică răspunderea: pe umerii celui care a semnat inițial contractul? Cum se va face noua distribuție? Se va semna un nou contract de comodat? Dacă situația epidemiologică din localitatea de unde au plecat tabletele se agravează, iar problema se extinde la nivel național, câți copii vor fi efectiv lipsiți de dreptul de a putea învăța?
Nu cumva prin aceste acțiuni se îngrădește au chiar se elimină dreptul copiilor la educație și la instruire?
Acesta ar fi încă un asalt asupra școlii, după o serie întreagă de bâjbâieli și declarații fără acoperire ale ministrului Educației și Cercetării. Timp de câteva luni, de la debutul pandemiei de coronavirus și instituirea stării de urgență în România, Monica Anisie a vorbit despre scenarii la care se lucrează – și pe care nu le-a prezentat niciodată publicului, a dat de înțeles că, după starea de alertă se va putea reveni normal la școală – ceea ce nu s-a întâmplat etc.
De asemenea, Ministerul Educației și Cercetării nu a precizat cum anume se vor derula orele online la clasele primare – în special la clasa pregătitoare și la clasa întâi, acolo unde se pune problema, în special, de adaptare.
Prea multe întrebări au rămas fără răspuns, iar profesorii sunt nevoiți să se descurce așa cum pot.
Cât va mai merge ”și așa” în învățământ?
