BUCUREȘTI, 29 sept - Sputnik. Una dintre cele mai spectaculoase reveniri în prim plan din ultima perioadă este a lui Liviu Pleșoianu, activul deputat care… a dispărut câteva luni din mediul online și din atenția mass media. Pleșoianu a fost însă foarte activ în campanie, dând la iveală mai multe documente video care au făcut furori.
Acum, după anunțarea rezultatelor la alegeri, Liviu Pleșoianu a scris un comentariu care merită, cu adevărat, atributul ”fulminant”.
”Nu, nu e o problemă că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried... Problema e că Ion crede că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried sunt ființe superioare”, începe Pleșoianu.
Sau, altfel spus, ”problema nu e că Ion votează Fritz și Klaus și Clotilde și Cosette și Siegfried” – ”problema e că Ion votează așa pentru că el crede că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried sunt mai mult decât Ion!”.
De ce asta? Pentru că ”ne-au băgat în cap, timp de zeci de ani, că suntem nimeni în drum, praful de pe tobă, musca din bere”. Și, observă deputatul PSD, ”i-am crezut”, acesta fiind motivul care ”ne-a determinat să căutăm mereu nu parteneri străini, ci stăpâni...”.
Da, aceasta s-ar putea să fie cea mai dură constatare – pentru că pare realistă, dacă privim istoria – și nu numai pe cea de acum.
”De câteva decenii, ne vor resemnați și cu capul plecat, temători și lipsiți de speranță, încărcați de frică și convinși că suntem cei mai răi, cei mai leneși, cei mai corupți!”, scrie Pleșoianu, expunând și consecința: ”Dacă suntem „cei mai corupți”, „cei mai leneși”, „cei mai puțin capabili”, atunci ne trebuie mereu manageri străini, atunci ajungem să căutăm la nesfârșit administratori de țară din alte... țări”.
Așa că, în această logică, ”dacă ne-am fript cu stăpânul A, încercăm mai departe să vedem cum e cu stăpânul B, apoi cu stăpânul C și așa mai departe. Iar dacă vom ajunge să epuizăm tot alfabetul, probabil o vom lua de la capăt. „Poate de data asta...””.
Cum s-a putut asta? Pleșoianu are varianta lui: ”Ne-a dezbinat un sistem ticălos, pentru care NU am existat nicio clipă ca ființe omenești, ci doar ca pioni utilizabili într-un sens sau altul pe o tablă de șah care nu ne aparține și nu ne-a aparținut în mod real niciodată”.
”Când au avut nevoie să-și impună propriile planuri cu această țară, ne-au ATOMIZAT! Ne-au FĂRÂMIȚAT! Ne-au făcut mii de bucățele mici, apoi ne-au așezat în relații antagonice”, scrie Pleșoianu, arătând concretul politicii din ultimele două decenii: ”Ne-au împins într-un război al tuturor împotriva tuturor: tineri contra bătrâni, români din țară contra români din afara țării, oameni de la sat contra oameni de la oraș, pacienți/medici, profesori/părinți…”.
Și, da, ”aici am ajuns, aici suntem și nu trebui să ne mințim că ar fi altfel!” – exact cum scrie Liviu Pleșoianu.
Deci, concluzia, de fapt o repetare subliniată a celor spuse – ”problema noastră nu e că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried... Problema noastră e că Ion a ajuns să fie convins că Ion, ca om, e mai puțin ca Fritz, ca Klaus, ca Clotilde, ca Cosette, ca Siegfried...”.
”Nimic nu se va schimba în această țară până când Ion nu se va prețui cu adevărat pe sine ca Ion, fără să-i fie rușine de numele lui și de OMUL ce-și poartă cu mândrie numele...”, conchide Liviu Pleșoianu.
Reamintim că nici la aceste alegeri nu s-a manifestat cu succes vreo forță națională, cu foarte mici excepții.
