26 aprilie 1986, în urma unei explozii la reactorul 4 al Centralei, în zonă s-a scurs o cantitate imensă de substanțe radioactive, iar toată populația din Pripyat a fost evacuată, oamenii și-au abandonat în grabă casele. Astăzi, aici pot fi văzute niște peisaje post-apocaliptice, un loc în care timpul s-a oprit în aprilie 1986.
În anii 90, după ce au fost întreprinse măsuri de lichidare a consecințelor avariei de la Centrala Nucleară de la Cernobîl și după diminuarea nivelului de radiație în zona centrală și împrejurimi, zona de excludere a devenit un punct de atracție: atât pentru excursii ilegale, cât și pătrunderi ilegale.
Potrivit unui raport al ONU din 2002, cea mai mare parte a locurilor din zona de excludere sunt sigure pentru sănătatea oamenilor.
În anul 2010 a fost luată decizia de deschidere a zonei pentru toți doritorii (până atunci accesul era restricționat). Conform unui ordin al ministrului ucrainean pentru Situații Excepționale, Viktor Baloga, au fost efectuate studii rediologice, au fost elaborate cartograme a nivelurilor de radiație, în baza cărora au fost elaborate traseele pentru vizitatori.
Rezultatele studiilor au arătat că pe teritoriul acestor trasee în zona cu o rază de 30 de kilometri o persoană se poate afla 4-5 zile, iar în zona de 10 kilometri – o zi. În decembrie 2010, a fost emist un ordin prin care erau stabilite noile reguli pentru vizitarea zonei de excludere de către cetățenii Ucrainei, delegații străine și unii cetășenii străini, precum și regulile de siguranță radioactivă, care trebuie să fie respectate în timpul vizitării zonei. În februarie 2011, regulile au fost înregistrate de Ministerul Justiției a Ucrainei, intrând în vigoare în martie. Din această clipă a fost lansat turismul în zona Cernobîl conform unui nou program.
În anul 2011 accesul în Zonă a fost restricționat din nou, sub pretextul că banii obținuți din turism nu erau utilizați pentru ajutorarea regiunii afectate. La sfârșitul anului 2011, accesul pentru turiști a fost restabilit din nou.
