MOSCOVA, 23 sep – Sputnik, Irina Alksnis. Formatul video la distanță, cu ajutorul căruia liderii mondiali au participat la jubileul celei de-al 75-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, oferă în mod involuntar mai multă informație și un prilej de meditație decât discursurile tradiționale rostite de la tribuna sediului organizației de la New York. Chiar și simplul anturaj, în care se află conducătorii de stat, este destul de simbolic.
Așa cum era de așteptat, cel mai mare interes l-au provocat rapoartele a trei cei mai influenți oameni ai planetei.
Discursul lui Donald Trump a devenit un eveniment preelectoral, care nu doar a accentuat direcția principală în politica lui externă, cea antichineză, dar și a subliniat atitudinea indulgent-disprețuitoare a americanului față de Organizația Națiunilor Unite în sine.
Trump s-a prezentat într-o manieră obișnuită pentru conferințele de presă de la Casa Albă, pe fundalul drapelului de stat și drapelul președintelui Statelor Unite – fără nicio aluzie că discursul este adresat ONU sau cel puțin publicului internațional.
Liderul american a declarat în mai multe rânduri anterior că odată ce țara lui este cea mai mare sursă de finanțare a Organizației Națiunilor Unite, aceasta este subordonată Washingtonului și are obligația să-i îndeplinească indicațiile. Fără îndoială, predecesorii lui gândeau la fel, însă Trump a devenit primul care și-a permis enunțarea deschis a acestei poziții, amenințând cu penalități în cazul “neascultării”. Iată de ce utilizarea de către el a discursului de azi pentru rezolvarea unor probleme electorale, se încadrează perfect în logica unei astfel de abordări.
Presa rusă a remarcat că președintele american nu a menționat Rusia. În schimb, China a fost menționată de 12 ori (SUA au fost amintite doar de 10 ori). Anume acest scandalos spirit antichinez a devenit esența discursului lui Trump. Cât face simplul îndemnat de a pedepsi Beijingul pentru răspândirea coronavirusului și utilizarea în discurs a termenului “virusului chinez”.
Caracterul evident confruntațional al raportului american contravine tradițiilor existente și regulilor nescrise ale ONU. Beijingul s-a așteptat la un astfel de demers, însă problema nu constă în faptul că reprezentantul Chinei a răspuns la atacurile președintelui american.
Discursul consistent al lui Xi Jinping a fost dedicat problemelor acute ale prezentului (în primul rând luptei mondiale cu COVID-19), păstrându-și un ton obișnuit și echilibrat.
Doar că liderul Chinei vorbea pe fundalul unei imagini care prezenta Marele Zid Chinezesc și peisajele naturii chineze. Aici poate fi întrevăzut un subtext simbolic, inclus în această compoziție: în spatele lui Xi Jinping se află o țară cu o vechime și grandoare, care este gata să se opună oricărei amenințări externe.
În contrast cu discursul liderului american și cel chinez, discursul președintelui rus, Vladimir Putin, a fost cea mai tradițională: de la o gamă largă de probleme fundamentale ale contemporanității, până la un anturaj în duhul ONU, pe fundalul căruia a vorbit. A fost respectată chiar și o astfel de particularitate a liderului rus la participarea în evenimentele internaționale precum citirea textului exclusiv de pe hârtie, fără utilizarea prompterului.
Putin a vorbit despre rolul important pe care îl joacă ONU în menținerea stabilității strategice pe planet, despre inadmisibilitatea distorsionării istoriei, despre necesitatea păstrării controlului asupra înarmărilor și, desigur, despre importanța eforturilor colective internaționale în lupta cu epidemia de coronavirus și urmările social-economice ale acesteia.
În esență și după formă, a fost un discurs al unui om de stat, al cărui țară nu doar urmărește alunecarea lumii într-o epocă a haosului, dar și întreprinde totul pentru a nu admite un final teribil.
Putin a reamintit că în cei 75 de ani de existență a sistemului de cooperare internațională, a dialogului și înțelegerii reciproc, în trecut a fost plătit un preț îngrozitor. Iar Rusia, care și-a adus atunci un aport enorm, până la sfârșit va fi o insula a normalității și bunului simț, pe care planeta va putea miza întotdeauna.
