BUCUREŞTI, 23 sept – Sputnik. NASA preia regulat date digitale de la telescoapele îndepărtate și le transformă în imagini uluitoare. Aceste imagini sunt compuse din diferite lungimi de undă de lumină și radiații pe care ochiul uman nu le poate vedea.
Într-un efort de a se autodepăși, cercetătorii NASA au dus lucrurile la nivelul următor și au „sonificat” stelele, utilizând aceleași date digitale ale telescoapelor pentru a crea concerte cosmice scurte, potrivit RT.
Sonificarea este procesul prin care datele, sub forma unui cod binar sau o serie de unități și zerouri, sunt traduse în sunete în loc de imagini.
Pentru a contextualiza informațiile, NASA a creat aceste delicii audiovizuale, în care tonul și volumul sunt controlate de poziția și intensitatea stelelor din imaginile din centrul galactic.
Stelelor și luminilor individuale li se atribuie note individuale, în timp ce norii de gaz și praf produc sunete atmosferice, care evoluează pe măsură ce piesa progresează de-a lungul imaginilor, de la stânga la dreapta.
Piesa se încheie atunci când lovește gaura neagră de patru milioane de mase solare Sagetator A. Piesa audio scurtă acoperă o regiune a galaxiei noastre care are o distanță de aproximativ 400 de ani lumină.
Spectacolul galactic, care are loc la aproximativ 26.000 de ani lumină distanţă de Pământ, este compus din „spectacole” ale telescopului spațial Hubble, telescopului spațial Spitzer și Observatorului cu raze X Chandra al NASA.
Fiecare telescop cântă propriul său „instrument”, după „partitura” datelor pe care le colectează.
Hubble „interpretează” regiunile energetice ale galaxiei, unde se nasc stelele, prin corzi delicate pizzicato.
Spitzer „cântă” spectrul infraroşu eteric, dând „glas” norilor strălucitori de praf.
Nu în ultimul rând, Chandra „cântă” feericele raze X provenind din gazul ultraîncălzit rezultat din exploziile supernova.
De asemenea, NASA a produs versiuni sonificate ale rămășițelor exploziei supernovei Cassiopeia A și ale imaginii renumite „Pilonii creației”.
