BUCUREȘTI, 5 aug – Sputnik. Azi nu a fost numai o obișnuită zi a scandalurilor politice. Azi a fost și ziua lui Marin Preda, – geniu al romanului autohton. Nici un politician nu ți-a amintit de asta, nu mai e timp de cultură!
Cu o excepție, senatorul Carmen Dan, fost ministru al Internelor – un om politic distins, care se pare că a nu mai are loc în noua formulă a PSD. Carmen Dan a omagiat ziua marelui teleormănean, scriind câteva rânduri bine simțite.
”Pentru că astăzi ar fi fost ziua lui și pentru că el este cel care a înnobilat Teleormanul nostru, vă las un gând de-al lui. Marin Preda, ca nimeni altul, știa să răscolească în fibra noastră!”, scrie Carmen Dan.
Iată și cuvintele lui Marin Preda, mai actuale decât oricând:
“Forţa unui om de a îndura suferinţa e imensă şi n-ar fi dacă noi resurse de speranţă, care nasc în sufletul uman ca un val îndată ce valurile precedente s-au sfărâmat de ţărm, n-ar ţâşni din adâncuri şi nu ne-ar face iarăşi puternici.”
***
Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922, în comuna Siliștea Gumești din Teleorman. Marele scriitor a fost unul dintre cei care au înțeles în profunzime atât oamenii, cât și timpurile.
A înțeles și nedreptățile vremurilor în care s-a născut, a urmat cu ardoare și cu bună credință noile vremuri – și a înțeles și greșelile orânduirii poporului.
A fost respectat și susținut de Nicolae Ceaușescu, cel care, spun martorii, a citit în manuscris și a aprobat una dintre cele mai curajoase cărți în care e criticat sistemul sovietic – „Delirul”. Abia apărut în librăriile românești, romanul era deja criticat în celebra „Literaturnaia Gazeta”, îmi povestea marele jurnalist rus Viaceslav Samoșkin. Critica a rămas însă în gazetă, pentru că nimeni, nici chiar de la Moscova, nu cuteza să se ia de scriitorul preferat al lui Nicolae Ceaușescu.
Un om serios, sobru, departe de felul monden al unui Eugen Barbu, de exuberanța și pofta de viață a lui Fănuș Neagu sau Păunescu, de reveria lui Nichita Stănescu, Marin Preda a fost un om de echilibru și un permanent apărător al colegilor săi, îmi povestea colonelul Victor Achim, ofițerul DSS care s-a ocupat oficial ”protecția informativă” a Uniunii Scriitorilor.
Marin Preda a scris chiar de la începutul regimului comunist, a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, director al editurii ”Cartea Românească”, membru corespondent al Academiei Române, deputat în Marea Adunare Națională… În același timp, un om cu o gândire liberă și constructivă, așa cum au fost intelectualii care au dat marea cultură a anilor 1965-1980.
De aceea citesc cu uimire aberația de pe populara Wikipedia că Marin Preda ”a fost un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceaușescu”. Nici pomeneală de așa ceva!
Desigur, e greu de spus cum ar fi evoluat relația lui Preda cu regimul în anii de final ai ”Epocii de aur”, după 1985… Apropo, sintagma ”Epoca de aur” a fost inventată de un alt ”opozant” al regimului, Octavian Paler.
Și da, personajul cel mai cunoscut al literaturii lui Preda, Ilie Moromete, este inspirat după cel al eroului popular rus ”Ilya Muromets”. Nu e furat, cum spun unii, nu e dovadă de filo-sovietism… pur și simplu asta a fost gândire, inspirația marelui scriitor. Și rezultatul a fost excepțional, la fel ca întreaga sa operă.
Încă o dată, rușine liderilor români care au uitat de această zi - și bravo, Carmen Dan, pentru postare!
