BUCUREȘTI, 3 iul – Sputnik, Dragoș Dumitriu. Așa cum a transmis și Sputnik, Justiția britanică a respins cererea Venezuelei de returnare a aurului păstrat în Banca Angliei. Pretextul este unul uluitor – și anume că Marea Britanie consideră că președintele legitim al Venezuelei ar fi… Guaido!
”Individul n-a câștigat alegerile din Venezuela, nefiind nici măcar președinte de bloc pe-acolo - pur și simplu s-a autoproclamat președinte și, cum e o conservă americană plasată în jocul politic al țării, a fost recunoscut de SUA și aliații săi”, scrie pe bună dreptate economistul Dan Diaconu.
Aurul nostru mutat printr-un act de trădare națională în Banca Angliei ar trebui să fie din nou în actualitate prin prisma evenimentelor recente.
Da, Diaconu are dreptate, este halucinantă atitudinea unor state anexate intereselor americane care l-au recunoscut ca președinte al Venezuelei pe Juan Guaidó… printre care și România.
Dar, problema acum este decizia Băncii Angliei de a se subordona altor considerente decât cele BANCARE, în baza cărora i-a fost lăsat în păstrare aurul unui stat independent, Venezuela.
Reamintim că Venezuela nu este un stat condamnat oficial printr-un act valabil al ONU, face parte chiar din Consiliul Drepturilor Omului al ONU. Deci nu se pot invoca situații similare cu cele ale Germaniei naziste, de exemplu. Venezuela este sancționată și izolată pentru că SUA a decis asta – iar ”state anexate intereselor americane”, cum spune Diaconu, au achiesat la aceste măsuri samavolnice.
Ori, această situație pare a fi speculată de Banca Angliei ”care tocmai ce-a găsit motivul să nu mai returneze Venezuelei aurul pe care-l depozitase în visteria sa”, spune Dan Diaconu, vate atrage atenția asupra unui aspect important: ”E cam pentru prima dată în istorie când Banca Angliei refuză să repatrieze aurul unei țări”.
Și, atenție, aurul Venezuelei ”de cerut nu-l cere Maduro ca să-l joace la păcănele, ci instituția care l-a depozitat acolo, anume Banca Centrală a Venezuelei”.
”Refuzul e unul de-a dreptul hilar: președintele Venezuelei n-are de-a face cu aurul, ci Banca Centrală a țării respective”, spune Dan Diaconu, subliniind că ”Guaidó nu contestă conducerea Băncii Centrale a țării sale, ci președinția”.
Deci, refuzând să repatrieze aurul Venezuelei, ”Banca Angliei ar trebui să spună cui i-l poate returna: lui Guaidó pe persoană fizică? E de râs!”
”Uite-așa avem un semnal mare cât casa despre „viabilitatea” aurului depozitat acolo”, punctează Dan Diaconu. Ceea ce ne aduce la situația noastră, a României, al cărei aur e depozitat acolo. ”Atâta timp cât se află în altă țară, aurul nostru se supune legislației acelei țări - dacă justiția de-acolo decide să nu ți-l returneze, nu ți-l returnează și e stop-joc. Exact așa s-a întâmplat cu Venezuela și la fel se poate întâmpla cu orice altă țară”.
Ori, ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu legea propusă de Liviu Dragnea și Șerban Nicolae… și consecințele ce au urmat demersului. ”Acolo unde nu merge cu fonfleuri juridice de tipul celei aplicate Venezuelei, se merge pe intimidări și presiuni politice așa cum s-a întâmplat la noi”, spune Dan Diaconu.
”Într-o oarecare măsură, cererea de repatriere a aurului inițiată de Dragnea a atârnat extrem de greu la condamnarea sa”, consideră Diaconu, punctând – ”Mai țineți minte ce bățos era ambasadorul Angliei pe vremea dezmățului (…) #rezist?”.
Dan Diaconu atrage atenția asupra unui fenomen mondial care ar trebui să ne dea de gândit, în cazul de față și al aurului din Banca Angliei: ”Încrederea în bani scade, iar tot mai mulți se îndreaptă spre aur”.
”Însă, cei care cumpără, știu jocul și cumpără aur fizic - aur pe care nu-l mai stochează sub forma lingourilor primite, ci preferă să-l retopească pentru a verifica dacă lingoul primit e autentic sau nu”, afirmă Dan Diaconu, explicând că ”asta se întâmplă după izbucnirea scandalului legat de circulația masivă a unor lingouri false”.
Și iată o altă afirmație foarte interesantă – ”dorința de aur fizic a început să se manifeste la modul aproape isteric și printre cumpărătorii de hârtii „acoperite în aur” care au cerut să li se livreze aurul fizic - doar că, așa cum se știe, cei care vindeau „aur de cont”, nu dispuneau de întreaga cantitate de aur fizic pe care-o vindeau”.
”Uneori nici măcar nu aveau aur, ci o promisiune din partea unui deținător de aur că, în cazul în care se va cere livrarea de aur fizic, va fi livrat”, spune Dan Diaconu, aruncând o veritabilă nucleară: ”Sunt suspiciuni extrem de credibile că o mare parte din piața aurului este de fapt o gigantică schemă Ponzi - schemă din care nu putea să lipsească unul dintre cei mai mari deținători de aur fizic, anume Banca Angliei”.
Economistul atrage atenția asupra unui aspect relativ ușor de confirmat: Banca Angliei ”a fost supusă unui stres major atunci când mai multe țări și-au retras aurul din visteriile sale.
Concret, principalele puteri din UE - Germania, Franța, Olanda, Belgia și ale state – ”și-au repatriat rezervele de aur, astfel încât prin visteria Băncii Angliei a cam început să bată vântul - dacă nu cumva o bate definitiv, astfel încât proștilor ca noi nu le va mai rămâne decât praful de pe tobă”.
Concluzia: cu țările mai contondente ”se joacă farsa juridică” iar Majestatea Sa ”recunoaște un președinte pe care nu-l știe nimeni, iar această decizie prinde valoare juridică, constituindu-se în „motiv temeinic” de refuz al repatrierii aurului”.
”Pentru restul proștilor, tentativele de repatriere se combat proactiv, prin intermediul cozilor de topor speriate de perspectiva aflării că aurul pe care l-au dus „pentru siguranță” la Londra ... s-a cam volatilizat”, conchide Dan Diaconu, ale cărui texte le puteți citi pe blogul său, ”Trenduri economice”.
Închei cu fraza cu care Dan Diaconu… începe: ”Aurul nostru mutat printr-un act de trădare națională în Banca Angliei ar trebui să fie din nou în actualitate prin prisma evenimentelor recente”. Mutat prin trădare sau nu… cert este că, în urma incidentului cu Venezuela mutarea aurului românesc înapoi în BNR ar trebui luată din nou în calcul. Reamintim că Marea Britanie NU mai este stat al Uniunii Europene – și aplică propriile norme juridice și bancare.
