BRUXELLES, 19 iun - Sputnik, Daniela Porovăț. Dominique Trinquand, fost șef al misiunii militare pe lângă ONU, vorbește într-un interviu pentru Sputnik despre viitorul Alianței Nord-Atlantice, amenințată atât de Trump, cât și de Erdogan.
Pe partea franceză, agasarea crește în ceea ce privește Turcia. Franța a ținut să își arate dezacordul în timpul reuniunii interministeriale a NATO, pe 17-18 iunie. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, nu a fost încântat și nu dorea să aducă în discuție dosarul turc în timpul reuniunii, dar Florence Parly, ministrul Apărării din Franța, l-a impus pe ordinea de zi.
Sunt câteva luni de când în sânul alianței, Franța și-a exprimat nemulțumirea față de acțiunile Ankarei, care se presupune totuși a fi un aliat. Pe 20 aprilie, în Le Monde, Jean-Yves Le Drian, ministrul Afacerilor Externe, evoca lista lungă a dosarelor pe care Paris și Ankara se opun: Siria, Libia, violarea apelor teritoriale grecești, dosarul cipriot. Dar recentele operațiuni militare turcești în mediterana orientașă au împins confruntarea și mai departe.
”Am mai avut episoade complicate în trecutul alianței, există modalități de a le depăși, dar nu putem pretinde că nu există o problemă turcă acum în NATO. Trebuie să o vedem, să o spunem și să o tratăm”, se aude în anturajul lui Florence Parly. Confruntarea din 16 iunie din Mediterana orientală dă naștere la cele mai rele temeri.
Fregatele turcești, la un pas de a se confrunta cu o fregtă franceză
Pe 27 mai, Cirkin, un cargo misterios navigând de obicei în Marea Neagră, cu pavilion tanzianian, anunța că se deplasează spre portul Gabes în Tunisia. După ce Cirkin a realizat mai multe manevre stranii, dintre care una pentru a-și disimula identitatea, Forbin, o fregată franceză, decide să o abordeze pentru a o inspecta, în virtutea embargoului pe arme impus Libiei.
În învălmășeală, două fregate turcești s-au grăbit să vină pentru a proteja cargoul și a-i împiedica pe francezi să efectueze controlul. Cargoul, care ar fi trebuit să livreze medicamente în Tunisia, va acosta în cele din urmă în portul libian Misrata pentru a debarca acolo blindate M-60, rachete Hawk și mercenari.
Câteva zile mai târziu, a fost rândul unei alte nave franceze, Courbet, aflată sun comandamentul NATO de data aceasta, de a încerca să se apropie de Cirkin. Dar o fregată turcă venită din nou în ajutorul cargoului și-a acționat radarul de tir împotriva navei franceze. În jargonul naval, acest lucru se numește ”iluminare”: ”în armata franceză, ”iluminarea” este considerată un act de război, pentru că este ultima acțiune înainte de deschdierea focului. În teorie, aceasta provoacă imediat deschiderea focului împotriva celui care este ”iluminat”, a explicat un militar.
Acest incident, care ar fi putut degenera, traduce starea din ce în ce mai degradată a relației dintre aceste țări presupus aliate.
Atacată la vest de un președinte Trump ostil alianței în forma în care acesta se prezintă astăzi, la est de tendințele neo-otomane ale lui Erdogan, alianța atlantică este amenințată. Dominique Triquand, general, fostul șef al misiunii militare de la ONU, a acordat Sputnik un interviu despre aventurierismul turc, starea NATO și rolul Franței în această alianță.
Sputnik: Europenii sunt obligați să se împace cu Turcia și cu șantajul practicat de aceasta când cineva i se opune? Fie de frica unui val migrator, fie de teamă de a nu vedea țara redirecționându-se spre o axă anti-occidentală.
Dominique Trinquand: ”Este o poziție de principiu, dar nu trebuie să cedăm acestui șantaj. Totuși, situația este foarte complexă, pentru că Turcia face parte din NATO fără a-i respecta regulile. Avem proba cu incidentul recent al fregatelor în Mediterana orientală. Cu atât mai mult cu cât Președintele Erdogan este o fațadă a Frăției Musulmane. În fapt, el este clar într-o postură care se opune societăților noastre occidentale și liberale. Președintele Macron a precizat de altfel: ideologia Frăției nu poate fi conciliabilă cu viziunea noastră despre societate”.
Sputnik: De ce instrumente dispunem pentru a-i face față?
Dominique Trinquand: ”Acest lucru este foarte dificil. Ar trebui să cădem de acord cu americanii pentru a putea contra Turcia în sânul Otan. Ținând cont de preocupările electorale actuale ale lui Donald Trump, mi se pare destul de dificil. Celălalt acord este intereuropean. Am văzut schimbări la aliații noștrii italieni, spanioli și germani, care sunt mai degrabă pe aceeași linie. În schimb, pentru celelalte țări care așteaptă doar ca alții să reacționeze, va fi destul de complicat de a-i ralia la lupta împotriva expansionismului turc.
După mine, cea mai bună poziție ar fi să încurajăm democrația în Turcia. Președintele Erdogan este cu siguranță un pseudo-dictator, dar a pierdut Istanbulul în timpul ultimelor alegeri”
Sputnik: Istanbul nu înseamnă Turcia...
Dominique Trinquand: ”De acord, dar asta nu înseamnă că nu poate avea loc o acțiune care să permită aducerea lui Erdogan la lucruri mai realiste, cum ar fi promovarea Turciei fără sprijinul armelor. Miracolul economic s-a terminat și există o adevărată miză aici de jucat. Aș spune deci că, pentru mine, primele arme de luptă împotriva expansionismului lui Erdogan sunt politice și economice.
Temerea mea este că un incident poate avea loc. În cadrul NATO, când o fregată cu rachete este luminată (apare pe radarul tirului inamic), ea trebuie să tragă! Ea poate atunci să scufunde un vapor turc, și vă las să vă imaginați escaladarea. Nimeni nu are interesul să se ajungă acolo, trebuie să facem Turcia să înțeleagă că nu mai poate continua în felul acesta și noi putem, prin mijloace indirecte (cum cele cibernetice, de exemplu), să neutralizăm armele acestea, scopul fiind de a-i arăta lui Erdogan că interesul său este dezvoltarea țării și nu împingerea ei spre război.
Mai este un lucru interesant. Nimeni nu a auzit vorbindu-se de incidentul dintre fregate în Turcia, unde informația este foarte controlată. Populația nu este la curent cu aventurismul președintelui. Iar dacă un incident s-ar produce, el ar fi exploatat de Erdogan ca o agresiune împotriva Turciei, indiferent de contextul real.
Sputnik: Emmanuel Macron denunța ”moartea cerebrală a alianței” și lipsa de voință politică a membrilor săi de a reacționa în fața provocărilor turce. Împărtășiți această constatare?
Dominique Trinquand: «Este o evidență. Ceea ce se întâmplă este că NATO, pntru 80 la sută din cazuri, nu ia o decizie până nu o iau americanii pe a lor. Singurii care pot împiedica acest gen de așteptare sunt francezii. Era, de altfel, unul din obiectivele pentru care Franța s-a reintegrat în comandamentul integrat al NATO în 2007: să reușească a face auzită o altă voce. Dar are dificultăți cu ceilalți europeni pe această temă”.
Sputnik: Vedem că Franța protestează după ultimele acțiuni turce, dar are destulă influență pentru a schimba ceva?
Dominique Trinquand: «Nu, conform europenilor și americanilor, nu are astăzi această putere. Franța a fost considerată întotdeauna țara capabilă să spună nu americanilor, ca în 2003, ceea ce înseamnă că are o voce care poate fi auzită. Dar toată lumea crede că vrem să facem o Europă a Apărării împotriva NATO, ceea ce nu este deloc cazul”.
Sputnik: Turcia lui Erdogan și curentul ideologic neo-otoman pe care îl reprezintă are un viitor în cadrul NATO?
Dominique Trinquand: ”Nu. Pentru mine, Turcia lui Erdogan înseamnă Frăția Musulmană. Ideea finală a Frăției Musulmane este că religia și statul sunt una. În NATO, această ideologie este de negândit. Chiar dacă democrațiile din sânul NATO au religii de stat, nu trebuie să existe confuzie între cele două”.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
