BUCUREȘTI, 11 iun – Sputnik, Dragoș Dumitriu. Ieri, deputații au respins propunerea legislativă privind consacrarea zilei de 15 martie ca sărbătoare a comunității maghiare din România. Votul a fost fără dubii: 234 de voturi ”Pentru”, 30 ”Împotrivă” și 22 de abțineri, iar 4 parlamentari nu au votat.
Apar două întrebări: prima - de ce a programat Biroul Permanent legea ACUM? A doua – cât de normală este respingerea?
La prima întrebare trebuie precizat că propunerea a fost depusă în 2017. Și e de subliniat că votul vine după minciuna aberantă și provocarea nepermisă comise de Iohannis la adresa liderului de facto al Ungariei, premierul Orban Viktor, cu acuzația ”vrea să ne ia Ardealul”.
În plus, votul vine pe fondul unor atacuri (chiar grosolane!) la adresa premierului maghiar, găzduite și promovate de vectori media pro-NATO. Ciudat, sau ce?...
De asemenea, trebuie precizat că legea propusă de Kelemen Hunor NU are legătură cu propunerile neconstituționale autonomiste – respinse pe bună dreptate de Parlament – intrate deja în obișnuința legislaturilor, de peste 20 de ani.
Nu, propunerea cu 15 martie se referă la una dintre cele trei zile naționale ale Ungariei, marchează Revoluția de la 1848 – și data la care s-a inaugurat instituția legislativă a Ungarei moderne, parlamentul.
Da, e o zi în care Budapesta încălzește sentimentele naționaliste ale etnicilor maghiari de pretutindeni… ceea ce nu e de condamnat, dacă nu sunt încurajate mutări iredentiste sau destabilizatoare.
Dar, din ce am văzut în ultimii 20 de ani, din 1991 încoace, 15 martie nu are, de fapt, nimic de-a face cu vreo tendință nouă iredentistă – ci e o zi și o tradiție pe care cetățenii români de etnie maghiară o respectă în ultimii 30 de ani. Deci, în primul rând, să fim sinceri: această respingere a proiectului NU va opri această tradiție – ci îi dă sau îi amplifică o aură de interzis, de ”persecutat”.
În al doilea rând, da, e adevărat, în 1990 manifestarea a debutat prost – iar vina aparține unor figuri din rândul maghiarimii – inclusiv de pe plan internațional, ba chiar și din Europa.
Dar au trecut 30 de ani, cetățenii români de etnie maghiară serbează mereu de atunci 15 martie – fără incidente! Așa că… o spun cu toată răspunderea unui naționalist român și fost deputat PRM – chiar avea rost programarea și respingerea acum a unei asemenea legi?
Paradă de patriotism, într-o țară care își uită istoria și cedează suveranitatea
Și așa ajungem la a doua întrebare: cât de normală este respingerea? Eram pregătiți pentru a vota așa ceva? Iată câteva argumente pro și contra respingerii, în opinia mea, firește.
Pro respingere: revoluția maghiară, serbată la 15 martie, a făcut zeci de mii de victime în Ardeal, bătrâni, femei, copii uciși cu bestialitate, sute de sate arse. Crime monstruoase!
Dar, întreb eu, în calitate de ”vadimist” – care dintre partidele care au respins acum legea lui 15 martie au făcut CEVA, orice, pentru scoaterea la lumină, în cărțile de istorie a acestor crime? Niciunul! În nici un caz PNL-ul care a aprobat controversatul statut al minorităților sau pierderea fundației Gojdu. Și nici PSD, cu mici excepții, hai să fim serioși!
Așa încât… ce? Și-au descoperit naționalismul acum, brusc? De paradă, poate! A susținut cineva introducerea lui Petru Dobra în cărțile de istorie, a lui Ioan Buteanu, sau a poveștii eroice a Pelaghiei Roșu? Sau se vorbește deschis despre crimele lui Hatvani sau Vasvary?
Aiurea, totul e paradă de patriotism, într-o țară care își uită istoria și cedează suveranitatea! Într-o țară în care cel mai mare istoric, Ioan Scurtu, a fost condamnat de ”Justiție” pentru că a spus adevărul despre ce se petrece, cu adevărat, în Transilvania! Acum!
Tot ”pro-respingere” este și ceea ce s-a petrecut în 1990, cu punerea în scenă pe plan internațional. Dar cine mai spune ceva despre ce a fost acolo? Victima de atunci, Mihăilă Cofariu, a fost susținut de Vadim și de PRM, de Radu Ceontea și PUNR – adică de naționaliștii adevărați – nu de cei care au respins acum 15 martie!
Per total – argumentele pentru respingere țin de răni ale trecutului care, în loc să fie scoase la lumină și recunoscute, asumate, au fost ținute să se cangreneze. Iar argumentele respingerii NU au nimic în comun cu partidele care au votat azi respingerea zilei maghiarilor!
”Gloria unei revoluții pierdute”
Dar ce este în favoarea zilei de 15 martie? Ce argumente sunt?
Nu pot aduce decât un singur argument clar: e voința unor cetățeni români de o anumită etnie, pe care nu-i poți învinovăți că își respectă tradiția. Așa cum am spus, e o manifestare care are loc indiferent dacă e oficializată sau nu. Indiscutabil, cetățenii români de etnie maghiară o simt, o au în conștiința lor. Ori, la așa ceva NU ne putem opune, e ilogic și ineficient!
Putem reacționa benefic susținând recunoașterea și asumarea adevărului istoric, pe care ar trebui să-l punem în fața națiunii! A națiunilor, de fapt – din România, ca și din Ungaria. Să fie recunoscut de toate părțile, nu să-l ignorăm sau să-l ascundem! Și să NU lăsăm rănile trecutului să fie folosite de interese obscure – precum ale „patriotului” Iohannis, noul ”apărător” al Ardealului!
Paranteză: ironic poate, dar 15 martie nu e pentru Ungaria chiar o zi a vreunei victorii – ci, de fapt, a marcat debutul unei înfrângeri! Academicianul Ioan Aurel Pop explica recent:
”Vecinii unguri au găsit cu cale să facă din anumite înfrângeri situate de-a lungul istoriei lor evenimente importante sau chiar sărbători naționale: (…) 15 martie 1848 (când s-a decis, între altele, „unirea Transilvaniei cu Ungaria) marchează gloria unei revoluții pierdute”.
Două idei de final:
- Firesc, cetățenii români de etnie maghiară au dreptul la o zi aleasă de ei, așa cum au și ceilalți cetățenii români membri ai unor minorități naționale - zilele lor, pe care singuri le-au ales.
- Rănile trecutului nu pot rămâne deschise – nici 15 martie; condiția vindecării este ca adevărul istoric să fie cunoscut și recunoscut. (chiar și de către cei care sunt aleși să reprezinte poporul român; apropo: am dat în text câteva nume de eroi români – oare câți dintre cei care azi au votat respingerea lui 15 martie le cunosc?)
”Divide et impera”
În concluzie, consider că programarea acestui vot ACUM face parte dintr-o campanie de tensionare a relațiilor româno-maghiare, orchestrată strident – și care, în opinia mea, respectă exact principiul habsburgic: ”Divide et impera”.
Dezbină și stăpânește. Principiu folosit și în 1848, din cauza căruia atât 15 martie, cât și 15 mai au fost înfrânte.
Atunci, vectorul rupturii a fost Kossuth Lajos și aroganța lui și a grupului său de a nu recunoaște românilor dreptul ca națiune.
Acum, vectorul rupturii – care nu lasă ca țările Europei centrale, cine este? Pentru că, e clar, în prezent, premierul maghiar dă semnalul suveranismului și interesului național! Împotriva supunerii oarbe față de interesele imperiilor!
Iar urmașul colateral al habsburgilor, ajuns cu sprijin extern în fruntea românilor, îl acuză că conductorul maghiar că vrea să fure Ardealul. Istoria se repetă, doar măștile se schimbă.
Și, din păcate, românii NU mai au printre ei nici un Avram Iancu, nici un Nicolae Băcescu. Românii de azi îi aleg în frunte pe Klaus și Ludovic, vorbesc romgleza, au uitat sau insultă istoria – dar votează contra lui 15 martie! Ca naționalist vă spun – dacă vrem să fim buni români, hai să ne mai uităm și la Ungaria. Avem mai multe de învățat decât de respins.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
