BUCUREȘTI, 4 iun - Sputnik, Marius Holdean. Într-o postare pe pagina sa de Facebook, intitulată ”Dezbateri în stil românesc”, doctorul Astărăstoae observă că discuțiile legate de proiectul legii vaccinării obligatorii au evidențiat modalitatea formală și lipsită de conținut a dezbaterilor în România.
Dar partea cea mai interesantă a postării sale vine abia la sfârșit:
”Numele celor care au redactat legea nu este accesibil publicului. Motivul pentru care s-a păstrat această confidențialitate a fost pentru a îi feri de presiunea publică. Este interesant însă că numele medicilor, care au semnat memoriul împotriva legii, a fost făcut public”, arată profesorul care insistă că e de interes public informația ”dacă cei care au redactat legea au fost sponsorizați de către industria farmaceutică, ei sau organizația din care fac parte”.
De fapt, spune Astărăstoae, el cere doar o declarație de interese pentru a nu exista suspiciuni sau interpretări rău-voitoare.
Cât despre seriozitatea dezbaterilor pe această temă atât de importantă, în trei ani de zile, au fost trei sau patru așa-zise dezbateri (de câte aproximativ 4 ore) în care fiecare vorbitor a avut la dispoziție 5 minute pentru a discuta legea, arată Astărăstoae.
El a deplâns atacurile la persoană, atât la adresa sa, cât și a semnatarilor din memoriul trimis Parlamentului și a ales calea comunicării online pentru a transmite argumentele sale pe care nu le-a putut prezenta în emisiunile tv unde dezbaterile sunt deviate.
Astfel, legea trebuie analizată nu numai din punct de vedere tehnic, cât mai ales din punct de vedere etic pentru că ea limitează drepturi civile și influențează absolut toată populația, arată Astărăstoae, care recunoaște, pe de alta parte, că politicile de vaccinare au scăzut dramatic incidența unor boli invalidante și potențial letale precum poliomielita sau pertusis.
Dar vaccinarea atinge toate principiile etice fundamentale, explică profesorul, referindu-se la autonomie (Vaccinare obligatorie sau vaccinare voluntară), datoria de a face bine (bine pentru persoană sau pentru colectivitate), non-vătămare (sunt vaccinurile sigure?) și dreptate distributivă (sunt vaccinurile accesibile pentru fiecare cetățean?).
Mai departe, Astărăstoae amintește că cei mai mulți eticeni arată că programele de vaccinare obligatorie permit violarea a două condiții pe care se bazează jurământul medicilor (al lui Hippocrates): 1.Plasarea intereselor pacientului deasupra intereselor terțelor părți și deasupra intereselor personale ale medicilor și 2.Plasarea intereselor individuale ale pacienților deasupra intereselor colective ale societății și ale statului.
”Cele mai multe politici de sănătate referitor la vaccinări tind să urmeze o etică colectivistă (interesele statului mai presus de interesele cetățeanului) care contrastează semnificativ cu etica individualistă, care ghidează medicina. Dilemă pentru medici: Recomand vaccinuri pacienților mei pentru că astfel acționez în interesul lor sau pentru că trebuie să fiu compliant cu politicile statului de vaccinare universală și obligatorie?”, arată profesorul dilmele care se nasc din vaccinarea obligatorie.
În plus, analiza risc-beneficiu se realizează de medic și pacient, atrage atenția Astărăstoae, și în final, decizia o ia persoana prin intermediul consimțământului informat (pentru ea sau pentru copiii minori) pentru că dacă medicul are cunoștințe științifice, cetățeanul are expertiză în ceea ce privește interesul propriu (sănătatea sa, corpul său, valorile sale morale).
Iată de ce profesorul anunță că își menține punctul de vedere exprimat anterior: ”sunt pro-vaccinare, pro-vaccinare cu respectarea drepturilor cetățenilor și al eticii hipocratice, pro-vaccinare cu o posologie a riscului. Pro-vaccinare, dar împotriva obligativității vaccinării”.
