MOSCOVA, 27 mai – Sputnik, Ivan Danilov. Înaltul Reprezentant al UE pentru Politica Externă și Securitate Comună, Josep Borrell, a ilustrat cât se poate mai bine cunoscuta zicală politică potrivit căreia a trăda la timp înseamnă a fi prevăzător.
Experimentatul diplomat european, probabil, a analizat bine situația de pe arena geopolitică și a decis că anume acum ar fi timpul să definească un nou vector strategic al Uniunii Europene, care s-ar putea desfășura sub genericul “A început epoca Asiei!”.
De fapt, scrie editorialistul RIA Novosti, domnul Borrell a anunțat începutul “Veacului Asiatic” la o reuniune recentă a diplomaților germani. Mai mult decât atât, potrivit șefului diplomației europene, ordinea mondială americanocentrică (sau cea aflată sub controlul SUA) a luat sfârșit, chiar în contextual unei noi etape istorice, în care Uniunea Europeană nu mai este dispusă să-și asume rolul de colonie favorită a Americii sau, în cel mai bun caz, de un partener mai mic al Washingtonului, care periodic permitea cu indulgență Lumii Vechi colective să se ocupe de neocolonialism pe “moșiile” sale tradiționale din Africa, Orientul Mijlociu și Europa de Est.
Bruxelles își dorește mai mult și acest curaj are o explicație simplă: puterile Washingtonului au slăbit, Uniunea Europeană simte că echilibrul de forțe s-a schimbat și că un conflict între Washington și Beijing crează pentru UE mai multe oportunități, de care ar trebui să profite cât mai rapid, în pofida unor nemulțumiri exprimate de toți sateliții americani, care se află în interiorul Europei unite.
Publicația britanică The Guardian citează niște teze destul de îndrăznețe ale domnului Borrell.
“Analiștii au vorbit îndelungat despre sfârșitul sistemului american (al relațiilor internaționale, n.r.) și despre începutul unei epoci asiatice. Acum acest lucru se întâmplă sub ochii noștri”, a declarat șeful diplomației europene.
Totodată, el a dat de înțeles că asupra Uniunii Europene în ansamblu se exercită acum o presiune diplomatică imensă, atât din partea Washingtonului, cât și din partea Beijingului.
Aici ar trebui să menționăm că însăși plângerea unui oficial înalt european pe existența unor presiuni asupra UE “în problema alegerii unei părți (a conflictului n.r.) reprezintă în sine un scandal, pentru că presupune, în primul rând, existența unei voințe libere a politicienilor care conduc statele europene, iar în al doilea rând, admite varianta că UE ar putea trece de partea Chinei într-un conflict geopolitic fundamental, ajungând în opoziție cu SUA, pe cealaltă parte a baricadelor, în ciuda tuturor discursurilor despre existența unor valori comune, a unei solidarități transatlantice și a unei apartenențe la un sistem comun de securitate, al cărui expresie este NATO”.
Cel mai interesant este faptul cum șeful diplomației UE propune rezolvarea problemei opțiunilor: Europa trebuie să se dea la o parte pentru a lasă cei doi pretendenți la statutul de principala putere mondială să-și regleze conturile fără o participare directă a Bruxellesului de partea Beijingului sau Washingtonului.
De fapt, prin intermediul șefului diplomației europene, UE și-a proclamat suveranitatea. În versiunea lui Borrell, europenii “trebuie să-și urmeze propriile interese și valori, fără a deveni un instrument al unei sau altei părți”, presupunând în acest fel lipsa de dorință de a se transforma într-un pion în mâinile Beijingului sau Washingtonului.
Probabil, Donald Trump nu este deloc entuziasmat de această evadare de pe câmpul bătăliilor geopolitice ale blocului, care (teoretic, cel puțin) trebuie să rămână în continuare un vasal fidel al SUA, susținând toate aventurile geopolitice americane. Așa cum au mai afirmat reprezentanții anturajului președintelui american, susținerea unui Pax Americana – “a unei lumi americanocentrice” și a hegemoniei americane, reprezintă o prioritate principală și o chestiune în care nici nu poate fi vorba de vreun compromis.
În acest context, declarația lui Borrell despre sfârșitul epocii americane și venirea unui veac asiatic, ar putea fi tratat ca o trădare pentru care ar urma o pedepsire, nu atât a unui diplomat concret (care nu a făcut-o din propria inițiativă), ci a întregului segment al elitei politice europene, care a îndrăznit să creadă că a venit timpul fie să-și caute un alt stăpân (cochetând cu Beijingul), fie să-și restabilească măreția de altă dată, proclamând Uniunea Europeană drept un pol independent al puterii, într-o nouă lume multipolară.
Ar trebui să remarcăm că Borrell nu a adresa Chinei cuvinte de laudă, afirmând că e nevoie mai curând de confruntare decât de o cooperare.
“Avem nevoie de o strategie mult mai dură în raport cu China, care necesită și o îmbunătățire cu partea democratică a Asiei”, a menționat el.
E puțin probabil ca Beijingul să fie mulțumit de situația în care toți vecinii Chinei, cu care are anumite divergențe (sau chiar anumite dispute teritoriale), vor primi o susținere diplomatică, economică, precum și tehnologică și militară din partea UE.
Luând în considerație faptul că autorul strategiei ambițioase a “revenirii Uniunii Europene în Asia” este președintele Franței, Emmanuel Macron, ar putea apărea suspiciuni că UE vrea să revină nu atât la “vremurile de glorie” ale Războiului Rece din secolul XX, cânt Europa se bucura de o autoritate și de o influență incomparabil de mare pe arena internațională, ci chiar de o revenire în secolul XIX, când marile puteri europene împărțeau între ele coloniile, câștigând niște sume astronomice din proiectele lor colonialiste.
A propune vecinilor Chinei, mulți dintre care au anumite probleme în relațiile cu Washingtonul, o anumită “protecție geopolitică” alternativă, e o mișcare care ar putea fi considerată genială de către unii politicieni europeni, pentru că “un nou veac asiatic” nu trebuie să fie neapărat unul „chinez”. Cel puțin, din punct de vedere al Uniunii Europene, “veacul asiatic” ar putea deveni o perioadă în care Lumea Veche va putea avea iarăși de câștigat în această regiune, mai ales că în zilele de azi aceste lucruri pot fi obținute fără a recurge la forță militară.
Pe de o parte, această renaștere a ambițiilor geopolitice europene ar trebui să ne bucure: "Occidentul colectiv" se va destrăma definitiv, iar Uniunea Europeană se va aventura într-o luptă pe două fronturi geopolitice – într-o bătălie diplomatică cu China și un război comercial cu SUA.
Pe de altă parte, există anumite îngrijorări în privința rămășițelor acelui sistem relativ stabil al relațiilor internaționale, pe care l-am moștenit din secolul XX (la edificarea cărora au participat și strămoșii noștri), și luând în considerație dorințele multor jucători geopolitici de a rezolva radical toate contradicțiile acumulate între ei de-a lungul timpului, există riscul ca acest sistem să dispară în curând.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
