Alexandr Hrolenko, observator militar
Forțele nucleare strategice ale Rusiei devin tot mai avansate și tot mai eficiente. Racheta balistică intercontinentală “Sarmat” este supusă unor teste finale înainte de a ajunge în dotarea Armatei. Vicepremierul guvernului rus Iuri Borisov a declarat pe 21 mai că pandemia COVID-19 nu a afectat procesul de pregătire pentru desfășurarea testelor de vară a rachetei balistice intercontinentale „Sarmat”, acestea vor avea loc în termenele stabilite de constructorul general și Ministerul Apărării al Rusiei.
În cadrul programului de stat al înarmării, cooperația industrială rusă încheie crearea unui nou sistem de rachete cu bazare staționară (în siloz) cu rachetă pe baza combustibilului lichid RS-28 „Sarmat”.
Testele de lansare a noii rachete au fost încheiate în 2018. Complexul are o gamă largă de blocuri, inclusiv hipersonice de noua generație și va intra în dotarea forțelor de rachetă de destinație strategică în anul 2021. A se observa că sistemul hipersonic „Avangard”, destinat preponderent pentru „Sarmat”, a intrat în serviciul militar în divizia de rachetă Dombarovski.
Noua rachetă balistică intercontinentală va înlocui cea mai puternică rachetă din lume – R-36M2 “Voevoda” (conform clasificării NATO – SS-18 Satana). Caracteristicile permit rachete “Sarmat” să zboare, ocolind sistemele de apărare antirachetă, pe o traiectorie impredictibilă, fapt care exclude orice interceptare de către blocurile hipersonice de orientare individuală ale potențialului inamic, existente sau cele aflate într-o fază de proiectare.
Deosebirile principiale ale „Sarmat” de “Voevoda”: noua rachetă balistică intercontinentală cu blocuri hipersonice de tip Yu-71 poate fi utilizată în calitate de armă de o precizie înaltă fără focoasă nucleară. La o viteză de 15 Mach în atmosferă (7 km pe secundă), energia cinetică a blocului garantează o distrugere similară atacului nuclear, însă fără contaminarea radioactivă a zonei.
Avantajul semnificativ al focoaselor hipersonice ghidate este capacitatea de a corecta foarte exact traiectoria, pătrunzând în “ferestruica” obiectului la o distanță de câteva mii de kilometri de la punctul de start al rachetei.
A fost finalizată modernizarea producției industriale pentru lansarea în serie a noii rachete, care va fi amplasată în ținutul Krasnoiarsk și în regiunea Orenburg. În acest fel, Rusia își sporește potențialul de descurajare.
Prin ambele poluri
Toate statele care dețin o tehnologie înaltă încearcă să-și depășească concurenții în domeniul dezvoltării și producerii rachetelor balistice intercontinentale grele, însă Rusia a reușit să-i depășească pe toți.
Sistemul de rachete cu bazare în siloz, cu o rachetă orbitală balistică intercontinentală RS-28 “Sarmat” își demonstrează o supremație prin toți parametrii săi.
La ora actuală nu există analogii în ceea ce privește raza de acțiune, viteza și puterea de distrugere.
Distanța de zbor este de până la 18 mii de kilometri - “Sarmat” a depășit peste 1,5 ori “Voevoda”, care era de neatins pentru concurenții străini.
Până la 10 tone a fost sporită încărcătura utilă. Partea frontală detașabilă, cu 10 blocuri de orientare individuală. Masa de start a noii rachete constituie 208 tone (dintre care 178 tone, combustibilul). Lungimea totală a rachete este de 35,5 metri, diametrul – 3 metri.
În ceea ce privește puterea de luptă, “Voevoda” și “Sarmat”, sunt comparabile, însă mult mai interesantă este etapa de lansare și capacitatea noii rachete balistice intercontinentale de a ocoli sistemul Aegis, THAA și altele.
Racheta balistică intercontinentală trebuie să fie capabilă să depășească sistemele de apărare antiaeriană și antirachetă, să lovească la timp și exact ținta. Chiar și blocurile de luptă ale „Voevoda” ajungeau la țintă, înconjurate cu un nor de elemente false (partea frontală constă din 10 blocuri de luptă cu o capacitate de 800 de kilotone fiecare și un sistem avansat de străbatere a scutului antirachetă). Ar fi logic să presupunem că „Sarmat” în zbor dispune de mijloace noi de protecție și camuflare. În șirul de blocuri de diferită putere și destinație, probabil, există și mijloace puternice de contracarare a radarului inamicului și alte elemente inovative. Cum funcționează ele?
După detașare, blocul manevrabil se mișcă cu o viteză de aproximativ 15 Mach (7 kilometri pe secundă) la o viteză de 100 de kilometri și înainte de a intra în straturile dense ale atmosferei (deasupra țintei) efectuează o manevră complicată de ocolire a scutului antirachetă a inamicului. Așa cum s-a menționat anterior, cu astfel de blocuri de luptă pot fi aplicate lovituri non-nucleare exacte în timpul conflictelor locale, în orice punct al globului.
Cele două direcții la care s-au orientat dezvoltatorii în proiectarea noii rachete balistice “Sarmat” - invulnerabilitatea pentru sistemele antirachetă și timpul minim de zbor - permit atingerea unor viteze, raze de acțiune, portanță record, la o viteză de punere în stare de luptă în 60 de secunde (o reacție rapidă în cazul unui atac nuclear din partea inamicului). Tehnologia rachetei balistice de “bombardament orbital” a teritoriului inamicului pe o traiectorie suborbitală prin Polul Sud (cu ocolirea scuturilor antirachetă existente și cele de perspectivă) permite efectuarea unor lansări a aparatelor spațiale cu destinație civilă (la finalul exploatării fiecare “Sarmat” va permite răscumpărarea unei bune părți a investițiilor).
Parametrii cheie
Câte rachete noi grele vor primi Forțele de Rachetă cu Destinație Strategică? Mai devreme, postul de televiziune american CNBC, cu referire la comunitatea de informații din SUA, a anunțat că e vorba de 60 de rachete „Sarmat”, ceea ce corespunde aproximativ cu numărul rachetelor „Voevoda” în două divizii (în ținutul Krasnoiarsk și regiunea Orenburg).
Totuși, Ministerul Apărării al Rusiei ar putea avea și alte planuri. A fost făcută publică doar informația legată de pragul maxim al numărului de rachete balistice intercontinentale și blocuri de luptă, stabilit de tratatul New Start (SNV-3) pentru gruparea Forțele Nucleare Strategice ale Rusiei și Forțele Ofensive Strategice ale SUA. În cazul Rusiei este vorba de 700 de lansatoare și 1550 de blocuri de luptă. În același timp, Forțele de Rachetă cu Destinație Strategică dispun de aproximativ 60 la sută din numărul total de rachete și focoase ale Forțelor Ofensive Strategice ale SUA și planifică până în 2024 să aibă în dotare doar modele moderne. Luând în considerare dotarea cu sistemele “Topol-M” și „Yars”, există o perspectivă cu mai multe variante.
În definirea perspectivelor de dezvoltare a Forțelor de Rachetă cu Destinație Strategică ale Rusiei trebuie să luăm în calcul evoluțiile potențialului nuclear și specificul politicii externe ale SUA, retragerea Washingtonului din INF, o posibilă amplasare a rachetelor cu rază medie de acțiune în Europa, mai aproape de Rusia. Astfel, în Polonia și România sunt amplasate sisteme antirachetă ale Pentagonului cu lansatoare universal Mk 41. De aici ar fi posibilă lansarea interceptoarelor “Standard 3” și a rachetelor de croazieră “Tomahawk” cu o rază medie de acțiune. În afară de aceasta, dronele americane de asalt, desfășurate în Polonia și România, pot fi dotate cu arme nucleare. Desigur, la utilizarea componentelor de atac cu o rază medie de acțiune împotriva Rusiei, în zona contraatacului vor ajunge Statele Unite și țările de unde au fost lansate rachetele. Acest lucru rezultă dintr-o declarație făcut într-un interviu oferit publicației “Krasnaia Zvezda” de către comandantul Forțelor de Rachetă cu Destinație Strategică, Serghei Karakaev.
Aceste forțe au planificat desfășurarea în anul 2020 a peste 200 de exerciții militare de diverse niveluri și șase lansări ale rachetelor balistice intercontinentale (dintre care cinci de pe cosmodromul Plesețk). Anul trecut au avut loc un număr aproximativ similar de exerciții militare, fiind efectuate cinci lansări ale rachetelor strategice, care au confirmat siguranța înaltă a sistemelor de rachetă, dar și eficiența trupelor în ansamblu.
Actualele Forțe de Rachetă cu Destinație Strategică reprezintă trei armate de rachetă, 12 unități de rachetă (inclusiv patru divizii cu bazare staționară și lansatoare în siloz și opt mobile – cu sisteme de rachetă de sol). Presupun că avem suficiente rachete pentru toți agresorii. Inamicul nu va putea conta pe o lovitură preventivă (de dezarmare). Obiectivele Forțelor de Rachetă cu Destinație Strategică sunt bine protejate de mijloacele de atac din aer cu sistemele de rachetă S-300PM și S-400, sistemul de protecție activă „Mozîr”, cu mijloace de protecție antiaeriană bazate de diverse principii fizice de acțiune.
Este implementată robotizarea sistemului de control. Dispunând de două treimi din rachetele cu focoase nucleare ale Rusiei, Forțele de Rachetă cu Destinație Strategică joacă rolul principal în triada nucleară a țării. Noua rachetă balistică intercontinentală “Sarmat” va ocupa în cadrul acestora și în sistemul de descurajare nucleară în ansamblu niște poziții cheie.
