Editorial realizat de Piotr Akopov
Americanii intensifică eforturile pentru a deforma principalul triunghi geopolitic, în speranța schimbării echilibrului de putere în configurația SUA - Rusia - China. Nu este vorba despre tensionarea relațiilor americano-chineze provocate de coronavirus, ci despre jocurile din jurul extinderii tratatului START-3. Aceste jocuri nu se referă doar la armele nucleare - adevăratul obiectiv pentru Statele Unite sunt relațiile ruso-chineze.
Până la expirarea tratatului ruso-american privind reducerea armelor strategice ofensive, a mai rămas puțin peste opt luni. Și dacă nu va fi prelungit, pentru prima dată în jumătate de secol, lumea va rămâne fără niciun acord între cele două superputeri nucleare cu privire la limitarea forțelor nucleare strategice. Adică va elimina orice restricție cu privire la cursa înarmărilor.
Rusia a propus de mai mult timp să prelungească tratatul (sau să încheie unul nou) - dar negocierile nu au început, iar timp rămâne tot mai puțin, ca să nu mai vorbim de faptul că regimul de carantină cauzat de coronavirus l-a redus și mai mult. Săptămâna trecută, Donald Trump, într-o discuție telefonică cu Vladimir Putin, a solicitat reluarea negocierilor, spunând că „așteaptă cu nerăbdare discuțiile viitoare” - pentru că ar trebui evitată „o costisitoare cursă a înarmării”. S-a spart gheața? Nicidecum - pentru că ”Statele Unite sunt adepte ale unui control eficient al armelor, care se referă nu doar la Rusia, ci și la China”.
În același timp, China se află într-un mediu american ostil deschis - bazele militare americane, inclusiv cele unde se află arme nucleare, sunt situate de-a lungul întregului perimetru al frontierei de est și sud ale Chinei, Statele Unite susțin militar Taiwanul, care s-a rupt de RPC, iar flota americană navighează de-a lungul coastei chineze. În aceste condiții, să consideri agresiv programul chinezesc de înarmare (de la rachete până la cele militare navale) poate doar cel care este interesat să-și mențină superioritatea asupra Tianxia și să promoveze o politică de îngrădire a Chinei, acolo unde este posibil. America nici nu-și ascunde dorința de a-și menține supremația militară în raport cu China, inclusiv în sfera dezvoltării rachetelor nucleare.
Totul pare destul de simplu? Da, dar aici încep jocurile americane cu Rusia. Apropierea strategică ruso-chineză a dus la faptul că anul trecut Vladimir Putin a anunțat că Rusia va ajuta Beijingul la crearea unui SPRN (sistem de avertizare împotriva atacurilor cu rachete) - adică oferim ceea ce avem doar noi și americanii. Aceasta nu este o alianță militară, ci niște relații foarte aproape de una ca aceasta. Este clar că Rusia și China nu se percep reciproc ca potențiali inamici, chiar și pe termen mediu, dar atitudinea față de America este exact opusă. În primul rând, pentru că SUA înșiși numesc oficial Rusia și China o amenințare pentru securitatea lor națională, deși ar fi mult mai corect să vorbim despre amenințarea ordinii americane care își trăiește ultimele zile.
Dar nici Rusia, nici China nu și-au pus în gând să grăbească declinul „lumii în stil american” prin metode militare, pentru că aceasta se prăbușește deja în ochii noștri din cauza acțiunilor întreprinse chiar de Statele Unite, dar și a eforturilor din ce în ce mai coordonate ale adversarilor săi, în primul rând a relațiilor strânse ruso-chineze. Desigur, cursa înarmărilor - între Statele Unite, pe de o parte, și a Rusiei cu China pe de altă parte - este încă în desfășurare, în pofida oricăror tratate, însă existența acestora permite cel puțin încadrarea procesului într-un fel de cadru legal.
Fapt care este benefic atât pentru Rusia cât și pentru SUA - ambele țări au mai mult decât impresionante triade nucleare, iar singura chestiune ține doar de inventarea unor arme noi, în special care se referă la transportarea supersonică a acestora. Nu are sens să legăm China de tratatele bilaterale - asta în primul rând, deoarece se află în urmă atât cantitativ cât și calitativ și, în al doilea rând, pentru că aceasta nu dorește categoric acest lucru. Dar americanii insistă și o fac din ce în ce mai nepoliticos. De ce?
Recent, în The Washington Times, a apărut primul interviu mare cu Marshall Billingsley, trimisul special al președintelui și viitorul secretar de stat pentru controlul armelor și securitatea internațională (el trebuie totuși să fie aprobat de Senat) - cu un titlu grăitor „Participarea Chinei - un factor cheie în semnarea unui nou tratat START cu Rusia":
”Una dintre principalele neajunsuri ale noului tratat START, pe lângă alte probleme conexe, este că acesta nu include China. <...> Un nou tratat START reprezintă o chestiune asupra căreia insistă rușii. Acesta nu oferă nimic Statelor Unite privind îngrijorările noastre care vizează China, nu oferă nimic Statelor Unite privind temerile noastre cu privire la ceea ce face Rusia, care desfășoară o serie întreagă de acțiuni destabilizatoare în afara cadrului de aplicare al acestui tratat".
Billingsley spune răspicat - înainte ca Moscova să înceapă să se gândească la vreo prelungire a tratatului, trebuie să „invite China la masa de negocieri”.
Adică, fără China nu va exista niciun acord cu Rusia - ceea ce echivalează cu o anulare a acordului în general. Dar de ce SUA continuă să insiste pe un scenariu complet imposibil? Pur și simplu? De dragul exercitării presiunilor asupra Rusiei? Să mustre din nou China? Sau pentru a încerca să separe Rusia de China?
După cum a declarat trimisul special al lui Trump, noile sisteme nucleare din China, inclusiv rachetele cu rază scurtă de acțiune, ar trebui să deranjeze Rusia:
”Este evident, ceea ce face China este probabil orientat către ei în aceeași măsură ca și asupra noastră, iar rușii ar trebui să recunoască acest lucru”.
Cam așa - totul este foarte simplu. Moscova este invitată să își schimbe strategia de politică externă - să recunoască China ca o amenințare la adresa Rusiei și să o trateze în negocieri trilaterale cu americanii. Și acest lucru este spus cu toată seriozitatea de reprezentantul special al președintelui american. Totuși, de ce să ne surprindă acest lucru - la urma urmei, în SUA este încă foarte populară teoria sinucigașă pentru geopolitica americană precum că o apropiere ruso-chinezească de lungă durată este imposibilă, deoarece există contradicții uriașe și ireparabile între cele două țări. Mai mult, Billingsley vorbește cu o „putere regională” izolată de întreaga lume, cu o „economie sfâșiată în bucăți”. O asemenea percepție asupra Rusiei îi este inerentă nu doar lui Barack Obama și nu doar de cinci ani în urmă, ci este credința oarbă a majorității elitei americane.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
