Editorial de Ghevorgh Mirzayan
Joi, 23 aprilie, s-a desfășurat în regim online ședința extraordinară interguvernamentală a țărilor membre din cadrul Uniunii Eurasiatice. Premierii din țările membre UEEA au discutat cum ar trebui să trăiască mai departe împreună.
Temerile ucid raționalitatea
Nu a fost o discuție de dragul discuției, ci o ședință care și-a propus atingerea unui consens asupra unui document-cadru privind stabilirea direcțiilor strategice de integrare economică eurasiatică, până în 2025. Proiectul este alcătuit din prevederi generale (conceptuale) și o listă de măsuri și mecanisme (330 de articole), grupate în 11 unități de sistem în funcție de direcțiile de integrare.
Premierii înșiși, bineînțeles, iradiau optimism. Așadar, șeful Guvernului Federației Ruse, Mihail Mișustin, se arată convins: ”Uniunea noastră s-a maturizat deja pentru a atinge un nivel mai mare de integrare”. Și, la prima vedere, are dreptate. Economiile țărilor din regiune sunt profund interconectate - cel puțin pentru că sunt legate de Rusia.
În prezent, conexiunile de alternativă sunt fie imposibile (vorbind despre orientarea către piața europeană care provoacă zâmbete sceptice ale experților care știu cât de închisă este pentru furnizorii externi) sau riscante (de exemplu, puteți vedea activitatea economică a Chinei în Asia Centrală și atitudinea populației locale față de această activitate). Prin urmare, marea majoritate a țărilor din spațiul post-sovietic nu au decât două opțiuni: fie să se integreze de dragul dezvoltării economice comune, fie să adopte o poziție de izolare și să piardă în concurența cu vecinii.
Cu toate acestea, din păcate, această logică evidentă, în general, se ciocnea până nu demult de o serie de fobii și prejudecăți. Principala, despre care a vorbit recent președintele rus Vladimir Putin, este frica reînvierii Uniunii Sovietice și a imperiului sovietic.
De aici, de exemplu, apare o anumită lipsă de înțelegere a procesului de integrare din partea unor vecini. Astfel, de exemplu, la nivel oficial, Minskul pledează pentru integrarea cea mai profundă și chiar îi critică pe colegi pentru faptul că împiedică procesul. ”Multe propuneri cu adevărat ambițioase ale părților, prin eforturile unor experți, au fost excluse chiar înainte de a ajunge să fie discutate la nivel înalt”, s-a plâns prim-ministrul Belarus, Sergei Rumas, de conținutul documentului care a fost discutat în 23 aprilie.
În același timp, există o formulă de „integrare fără transfer de suveranitate”, exprimată de președintele Belarusului Alexander Lukașenko.
Voi sublinia totuși că, la o anumită etapă, procesele de integrare sunt imposibile fără delegarea unor drepturi de suveranitate pentru luarea deciziilor colective la nivel supranational.
Mulțumire crizei
Poate că aceste neînțelegeri și diferențe de abordări ar fi continuat să existe - dar între timp a izbucnit criza coronavirusului. Ceea ce a creat nu numai probleme, ci și noi oportunități.
În primul rând, criza a demonstrat pe viu că integrarea nu este suficient de profundă (nu numai juridic-economic, ci și psihologic - în măsura în care participanții la uniunea de integrare să se consideră reciproc „ai lor”).
Reamintim că țările membre ale UEEA nu au răspuns la criză printr-o luptă cu adevărat comună sau cu un singur program de acțiune. Granițele au fost închise.
Aceasta este o lecție pe care statele membre ale UEEA trebuie să o studieze și să o prevină cu atenție. Pentru a realiza că fără o integrare reală, fără a înțelege necesitatea acesteia și dorința de a face față, vom pierde nervi, bani și timp în cursul inevitabilelor crize ulterioare. Și, de asemenea, - în anumite circumstanțe - și acele succese în procesele de integrare care au fost deja obținute (să ne reamintim de discuțiile din seria „de ce avem nevoie de o astfel de alianță când am închis granițele unii pentru alții din cauza coronavirusului”).
Nu este vorba de faptul că acum trebuie să ne integrăm intens și să pășim peste interesele naționale ale țărilor participante. Iarăși, așa cum a spus corect Vladimir Putin, deciziile luate sunt compromisuri, ceea ce înseamnă că cineva îi cedează cuiva în anumite privințe, iar la prima vedere nici nu poate exista o situație ideală. Dar, de fapt, tocmai că este - și acesta este însuși sistemul stabilit de relații internaționale care permite atingerea acestor compromisuri.
Anume acest sistem trebuie construit cu fermitate - să elaborăm abordări comune de integrare, să fim de acord cu principiile delegării suveranității și luării deciziilor. Apoi, căutarea compromisurilor devine o problemă de timp și nu o piedică fundamentală în procesul de integrare.
Deci, acum, după întâlnirea șefilor de guvern, au rămas probleme nerezolvate. Premierii au convenit asupra liberalizării transportului rutier, a mecanismelor de asistență orientată asupra dezvoltării economice și a cooperării în domeniul asistenței medicale, însă nu au putut găsi un numitor comun pe tema gazelor. În special, este vorba de decizia privind determinarea tarifelor pentru transportul gazelor în cadrul pieței unificate a UEEA. Însă nu există niciun scandal, problema a fost transmisă pur și simplu pentru soluționare șefilor de stat care se vor aduna la summitul din 19 mai. Dacă până la acel moment se va contura sistemul anunțat de Vladimir Putin, dacă liderii țărilor sunt conștienți de lipsa de alternativă, atunci vor cădea de acord și în privința gazelor și vor aproba toate direcțiile strategice finale pentru dezvoltarea integrării economice eurasiatice până în 2025.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
