"Se pare că rușii câștigă războiul petrolului" - Iată de ce

În războiul petrolului se pare că Federația Rusă va ieși printre învingători. Editorialistul Ivan Danilov explică care este situația pe piața globală petrolieră în prezent și cum ar putea evolua lucrurile în următoarele luni.

Editorial realizat de Ivan Danilov

Situația fără precedent privind prețurile negative la petrol nu spune nimic despre viitorul pieței petroliere, dar ne spune multe despre modul în care piața petrolului va ajusta ambițiile companiilor americane producătoare de petrol de șist, care nu doreau să coopereze cu țările membre ale alianței petroliere OPEC+.

Analiștii bancari (inclusiv cei de la băncile de top din SUA și europene) prognozau încă acum o lună faptul că prețurile la petrol ar putea ajunge „în zona negativă” și atenționau asupra consecințelor nefaste care ar putea urma. Mai mult, chiar și în mass-media s-a discutat mult că reducerile fără precedent de producție pe care Arabia Saudită, Rusia și alți participanți la înțelegerea OPEC+ le vor efectua în mai nu vor fi suficiente pentru a corecta prețurile petrolului pe termen scurt și că pentru stabilizarea acestora în condițiile epidemiei de coronavirus va fi nevoie de asistență din sectorul petrolier din SUA. De dragul adevărului, trebuie menționat că atât în ​​rândul oficialilor americani (de exemplu, membrii Comisiei de reglementare a petrolului din Texas), cât și în rândul conducătorilor și proprietarilor companiilor de șist, au existat avocați de bun-simț care au propus organizarea formală sau neoficială a reducerii producției americane simultan cu înțelegerea OPEC+ sau după încheierea acesteia, pentru a convinge scepticii că și companiile petroliere din Arabia Saudită și Rusia nu vor profita de slăbiciunea americană.

Cu toate acestea, adepții bunului simț și unui calcul rațional au fost în minoritate, iar secretarul american pentru energie a anunțat la „summitul virtual” al G20 că nivelul producției de petrol din SUA va fi ajustat de piață. Și că până la sfârșitul anului 2020, în funcție de modelul de prognoza corectă, producția „în mod voluntar-forțat” va scădea cu două sau trei milioane de barili pe zi. O astfel de reducere ar fi echivalentul diminuării pe piață a aproximativ un sfert din producția de petrol din SUA.

În declarația seacă a ministrului SUA pentru energie făcută la summit-ul G20, cel mai important punct nu a fost numerele (probabil, nu există nici o modalitate de a determina cu exactitate ce cantitate de producție de petrol american se va reduce până la sfârșitul anului 2020), ci modalitatea prin care ar trebui reglementată producția. Un înalt oficial de la Washington a spus că piața va face acest lucru, fapt care a fost pe placul reprezentanților Arabiei Saudite, care deține acum președinția grupului G20. Chestia este că atât petroliștii, cât și oficialii din Arabia Saudită și cei din Rusia, spre deosebire de mulți pseudo-experți care au anunțat „victoria Statelor Unite asupra OPEC”, au avut o idee bună despre cum ar arăta mecanismul de „piață” de reducere forțată.

Și va arăta ca o catastrofă recurentă (dacă este necesar, în fiecare lună) pe piața contractelor futures a petrolului din SUA. Cu posibila repetare a prețurilor negative, cauzate atât de caracteristicile specifice ale pieței petroliere americane, cât și (în primul rând!) de acțiunile producătorilor americani a petrolului de șist, care chiar în relațiile cu autoritățile federale și autoritățile de reglementare ale statului Texas „nu au dorit să rezolve problema de bună voie, și a ieșit de nevoie".

Analistul băncii americane Goldman Sachs Damien Courvalan a fost printre primii care cu câteva săptămâni în urmă a prezis probabilitatea unor prețuri negative la petrol, inclusiv în SUA, explică ce s-a întâmplat (citat de la ZeroHedge):

”Contractele futures din luna mai pentru petrolul brut WTI la bursa de la Chicago au expirat pe 21 aprilie. Orice titular al unei poziții de durată (un cumpărător de petrol care nu închide contractul înainte de această dată, adică nu îl va vinde pe piață. - Ed.) va fi obligat să accepte livrarea petrolului brut în Cushing în luna mai. (fie de către distribuție la conducta sau stocarea desemnată sau prin „transfer în depozit”).

Acest lucru înseamnă că investitorul care a încheiat contractul WTI din mai va fi obligat să vândă această poziție (cu orice preț) până pe 21 aprilie, pentru a evita să se blocheze în nevoia de a căuta un loc pentru barili în depozitul Cushing, care până atunci, probabil, va fi umplut complet ( acesta este deja umplut în proporție de 77 la sută față de vinerea trecută, ceea ce indică lipsa spațiului de depozitare până în prima săptămână a lunii mai)".

Consecința directă a acestui dezastru de logistică și de depozitare locală, cauzată de dorința industriei de șisturi de a „ajunge până în pânzele albe”, a fost prăbușirea nu numai a prețurilor petrolului pentru livrare la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, ci și a petrolului, care va fi livrat în iunie și iulie, deși sfera căderilor nu este atât de impresionant și prețurile sunt încă pozitive. Dat fiind faptul că multe companii americane oferă prețuri cumpărătorilor de petrol sunt legate de acest contract futures, chiar dacă petrolul nu este deloc livrat la Cushing, o parte semnificativă a producătorilor americani se va confrunta cu probleme grave. Și nu atât de la prețurile negative acum, cât de la scăderea accentuată a prețurilor în luna următoare sau două, precum și din perspectivele imposibilității fizice de a pompa petrol în conductă sau de a găsi un loc pentru a fi depozitat. Într-un fel sau altul, probleme similare vor apărea în alte părți ale lumii, dar este puțin probabil ca undeva amploarea pagubelor să fie comparată cu ceea ce se întâmplă în Statele Unite, unde lucrătorii din industria petrolieră suferă enorm din cauza propriilor ambiții.

Revenind la întrebarea cine și cum câștigă războiul petrolului, putem remarca calculele triste ale Băncii Regale a Canadei și a companiei de consultanță cu renume Rystad Energy, despre care au scris jurnaliștii publicației canadiene Financial Post:
”Cine câștigă? Reducerea forțată a producției de petrol în America de Nord ar putea fi de cinci ori mai mare decât în ​​țările OPEC... Producătorii de petrol din America de Nord sunt striviți, deoarece este de așteptat ca suprasaturația cu petrol să mențină prețurile scăzute pentru mai mult timp (decât era de așteptat. - Ed.) RBC Capital Markets se așteaptă ca producția americană de petrol de șist să scadă cu 1,5 milioane de barili pe zi... Dimpotrivă, printre producătorii OPEC doar Irak va fi obligat să reducă în continuare 300.000 de barili pe zi, iar Venezuela - 275.000 de barili pe zi. Rușii și saudiții par să câștige războiul pentru cota de piață, dar este costisitor pentru ei, deoarece majoritatea țărilor OPEC depind în mare măsură de prețurile mari ale petrolului... În general, producția din America de Nord ar putea să scadă cu 2,64 milioane barili pe zi în acest an, iar reducerea volumului (suplimentar forțat. - Aproximativ. ed.) a OPEC este de aproximativ 575.000 de barili pe zi, conform datelor preluate de la RBC și Rystad".

Donald Trump promite deja să ajute cumva companiile producătoare de petrol de șist, dar el a mai promis anterior asta, iar adversarii săi politici din Congresul SUA nu i-au permis, unii dintre ei sărbătorind și se bucură deschis de disponibilizările masive ale lucrătorilor din domeniul petrolier și prăbușirea prețurilor la petrol. Este imposibil să prezici prețurile pieței petrolului pentru lunile următoare, dar epidemia se va încheia oricum, ceea ce va duce la o redresare a cererii și la creșterea prețurilor. Totuși, până în acest moment, așa cum subliniază pe bună dreptate sursele occidentale, o parte destul de semnificativă a producătorilor de petrol din SUA și Canada, pur și simplu, nu va supraviețui.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova