editorial de Piotr Akopov
Joi va avea loc un summit video al Uniunii Europene - despre viitorul trist despre care vorbește tot mai des o persoană care a pretins în ultimii trei ani să devină liderul acesteia. În ajunul summitului, Emmanuel Macron o spune pe șleau - UE trebuie să decidă dacă este un proiect economic sau unul politic. Dacă e să alegem prima opțiune, atunci Europa unită se va destrăma, spune președintele francez.
”Am ajuns la momentul adevărului, când trebuie să decidem dacă Uniunea Europeană este un proiect politic sau doar un proiect de piață. Cred că Uniunea Europeană este un proiect politic... Dacă este un proiect politic, factorul uman este o prioritate și conceptele de solidaritate intră în joc... Economia urmează acest lucru și să nu uităm că economia este o știință morală. Trebuie să oferim asistență financiară și să dăm dovadă de solidaritate pentru ca Europa să-și mențină unitatea”, a declarat Macron pentru Financial Times. Adică, țările bogate ar trebui să îi ajute pe săraci, în timp ce cele din nord ar trebui să manifeste solidaritate față de cele din sud, care sunt cele mai afectate de pandemia coronavirusului:
”Nu poți avea o piață unică în care unii sunt sacrificați, ar fi o greșeală istorică să spui din nou că „păcătoșii trebuie să plătească”.
Adică, Germania ar trebui să înceteze să se opună creării unui fond special care să ofere asistență financiară țărilor UE în conformitate cu nevoile lor - și nu cu dimensiunea economiei lor. Țările din sudul Europei, începând cu Italia, cele mai afectate de coronavirus, insistă pe acest aspect, nu numai din punct de vedere al numărului de victime, ci și din punct de vedere economic.
Dacă Germania refuză să ofere acest ajutor, nu numai zona euro va fi în pericol. Uniunea Europeană, ca proiect politic, poate să nu supraviețuiască crizei actuale, „trebuie să spunem clar că acest lucru duce la prăbușirea ideii europene”.
Apărându-și poziția, Macron a amintit chiar de „greșeala colosală și fatală” a Franței în solicitarea reparațiilor Germaniei după Primul Război Mondial - plățile imense au slăbit germanii, au provocat o „reacție populistă” în Germania și catastrofa care a urmat. "Aceasta este o greșeală pe care nu am admis-o la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial", a spus Macron, amintind de planul Marshall, adică de asistență la scară largă pentru economia europeană. De faptul că ajutorul era extern și deloc gratuit - răsplata a fost subjugarea Europei față de atlantiști - Macron nu a pomenit. El este mai degrabă preocupat de viitorul în care s-ar putea să nu existe o Europă unită:
”Dacă nu o vom putea face astăzi, vă spun că vor câștiga populiștii - astăzi, mâine, poimâine, în Italia, în Spania, poate și în Franța și în altă parte... Acest lucru este evident, deoarece oamenii vor spune: ”Ce fel de viata ne oferiți de fapt? Acești oameni nu vă vor proteja nici în momentul crizei, nici de consecințele acesteia. "Ei nu simt nicio solidaritate cu voi... Nu sunt pentru o Europă unită când vine vorba de greutățile comune”.
Așa este - Uniunea Europeană se confruntă cu cea mai mare criză din istoria sa. Dar va putea oare supraviețui?
Da, va putea. Pentru că, în pofida cuvintelor lui Macron, UE a fost întotdeauna doar un proiect politic - chiar și atunci când nu era, când ideea pan-europeană a apărut la începutul secolului trecut. Problemele economice nu pot distruge Uniunea Europeană - doar provocările politice: interne sau externe o pot distruge.
Totul este mai simplu cu factorii externi - eforturile actorilor externi care vizează slăbirea și prăbușirea UE au o bază complet pragmatică. Nimeni nu are nevoie de un rival puternic pe scena mondială - iar Europa, integrată până la stadiul unui singur stat (federație), este în orice caz o forță globală puternică. Desigur, nu la fel ca în epoca europeană a istoriei mondiale din secolele XVI-XIX - dar totuși. Nici SUA, nici China, nici Rusia nu au nevoie de o Europă puternică unită din diferite motive, dar acest lucru nu este principial pentru Europa însăși. Este mai ușor pentru toți să negocieze și să aibă de a face (și, dacă este necesar, să se confrunte) cu puteri europene aparte sau cu blocuri de țări europene. Cu toate acestea, principalul dușman al Europei unite nu se află în afară - ci în interiorul ei.
Europa a tins mereu spre unitate - ne putem aminti de Roma, de imperiul Carolingian, de Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, de Napoleon sau Hitler. Principiile unificării ar putea fi diferite - dar esența este întotdeauna aceeași: europenii trebuie să fie împreună și sub aceeași conducere vor deveni mai puternici și mai de succes. Penultimele două proiecte s-au năruit din cauza Rusiei, țară absolut de neînțeles pentru Europa, pe care doreau să o împingă spre Asia.
Dar ultimul proiect, Uniunea Europeană, ca idee a apărut imediat după cea mai grandioasă victorie a Rusiei asupra unei Europe unite, deși naziste - când Moscova a obținut controlul asupra Europei de Est, iar SUA și Marea Britanie asupra părții occidentale. Europa și-a pierdut calitatea de subiect al relațiilor internaționale - dar a început să se integreze sub controlul strict al fratelui mai mare anglo-saxon. În primul rând, partea sa de vest - și de la începutul anilor 90, după prăbușirea URSS, și cea estică.
Drept consecință, avem acum un imens imperiu nefinalizat, neintegrat - cu cea mai mare economie din lume, cu exporturi gigantice, cu monedă proprie și sistem financiar. Însă, cu o voință foarte slabă - cu o politică externă neclară, inconsecventă și dependentă, cu lipsa unei politici de apărare independente. Gigantul economic nu are suveranitate geopolitică - rămâne totuși parte a Occidentului, sau, mai degrabă, a proiectului de globalizare atlantist, care combină o parte din elitele europene și americane ce vizează dominarea mondială. Dar cursul istoriei spune, chiar strigă că este timpul să vă gândiți la suflet - nu pentru a vă agăța de liderism global (deja pierdut), ci de a vă construi propria casă. Ce împiedică acest lucru? Coronavirusul?
Nu, există două obstacole principale în calea transformării Uniunii Europene într-un singur stat suveran. Obstacolul extern - reticența anglo-saxonilor și a elitelor europene, adepte ale atlantismului, care nu lăsa nava europeană să plutească autonom. ”Europa trebuie să-și asume responsabilitatea pentru viitorul său”, spun Merkel și Macron, dar dorințele noastre trebuie să coincidă cu capacitățile noastre. În acest caz - cel puțin prezența voinței politice și a gândirii strategice este necesară, adică persoanele care declară acest lucru ar trebui să creadă într-adevăr într-o Europă independentă și vor să o construiască. Există mari îndoieli cu privire la faptul că actualii lideri ai Germaniei și Franței (și, mai pe larg, grupurile de conducere) își fixează scopuri atât de serioase.
Al doilea obstacol pentru o Europă unită este unul intern. Într-adevăr, popoarele nu doresc o Europă atât de unită - Uniunea Europeană este nepopulară, iar actuala criză îi va produce o lovitură teribilă. Dar cine a spus că o Europă unită ar trebui să fie exact așa cum este acum? Mulți dintre eurosceptici, cei pe care Macron și integratorii europeni îi numesc cu dispreț populiști, nu sunt cu adevărat împotriva unei Europe unite ca atare - sunt împotriva unei UE așa cum este aceasta acum.
Cu o ideologie care erodează identitatea națională, cu valori anti-tradiționale, cu dictatele elitelor supranaționale, atât slabe în spirit, cât și puternice din punct de vedere birocratic. La fel, pe mulți europeni îi sperie liderismul inevitabil german aflat în continuă creștere - dar, orice ar fi, germanii sunt baza și fundamentul oricărei integrări europene, singura întrebare este dacă actuala elită germană este independentă în acțiunile sale?
Multe lucruri le sperie pe diferite națiuni europene, dar există ceva care le unește mai mult decât toate diferențele. Aceasta este înțelegerea faptului că împreună sunt mai puternice decât separat, iar în lumea globalizată actuală acesta este un motiv foarte important. Europenii înțeleg acest lucru chiar mai bine decât alții - pentru că ei au fost cei care au fost principalii constructori ai acestei ordini mondiale. Ei doreau (în special rudele lor anglo-saxone) să-i conducă complet - nu a mers, acum este timpul să-și ia revanșa, să se pregătească pentru luptele dintre centrele de putere regionale și dintre civilizații.
Să consolidezi, adică să termini construcția, cetatea ta europeană - pentru a concura, a se certa, a negocia cu alții în numele unei Europe puternice unite. Pentru a obține acest lucru, nu este necesar să fie unificat totul și toate, de la Lisabona la Helsinki - trebuie doar să fie asumată responsabilitatea pentru un viitor independent și să existe frică de alternativă, adică de prăbușire.
”Acum frica este în prim plan - nu de coronavirus, ci de faptul că consecințele coronacrisisului vor distruge UE. Și acesta este un bun stimulent pentru acțiuni de sporire a încrederii în aceasta în rândul popoarele europene. În esență, nu există nicio alternativă la propunerile lui Macron - desigur, se poate spune despre Italia „ei bine, unde vor fugi ei aflându-se în submarin”, oricum nu vor părăsi zona euro și UE. Într-adevăr, nu cred că vor fugi în Rusia.
Nu, nu direct la Moscova - ci în Asia. Beijingul va veni cu plăcere în ajutorul Romei - și, dacă Italia va părăsi UE, atunci o cruce îndrăzneață poate fi pusă pe visul unei Europe unite. Acest lucru este bine înțeles la Berlin (ca să nu mai vorbim de capitalele anglo-saxone) - așa că germanii vor plăti, nu există nicio îndoială. UE a fost întotdeauna un proiect politic - și pentru Germania, cu atât mai departe, cu atât mai mult.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
