BUCUREȘTI, 13 apr - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Fondator al unei active grupări regaliste, profesorul jurist Cristian Sandu este autorul unui interesant proiect de Constituție monarhică. Elev al unora dintre cei mai mari profesori de Drept români, profesorul Sandu a punctat, într-un scurt interviu acordat Sputnik, principalele probleme ridicate de instituirea stării de urgență – dar și ce s-a petrecut în trecut în situații excepționale.
Dragoș Dumitriu: Domnule profesor, multe personalități critică introducerea stării de urgență, în sensul restrângerii drepturilor cetățenești, dar și din alte puncte de vedere… ba chiar se întreabă de ce era necesară această decizie excepțională.
Prof. Cristian Sandu: După cum stabilește Constituția, președintele României poate să decreteze, total sau parțial, starea de asediu sau starea de urgență, cu condiția ca în termen de 5 zile decretul să fie validat de Parlament. Textul face precizarea ”în condițiile legii”! Deci, Constituția nu precizează situațiile în care pot fi instituite aceste măsuri excepționale, lăsând această reglementare la latitudinea puterii legislative.
Dragoș Dumitriu: Făcând un pic de istorie a ”stării de urgență”, am trăit direct, chiar la nivel înalt, precedenta…
Prof. Cristian Sandu: Da, și eu la fel! Reamintesc deci că, în urma revoltei minerilor de la începutul anului 1999, Guvernul condus de regretatul Radu Vasile a emis o ordonanță, aprobată ulterior de Parlament, care reglementează situațiile în care poate fi instituita starea de asediu sau starea de urgență: pericole majore pentru integritatea și siguranța statului, prevenirea unor dezastre sau limitarea efectelor acestora! Același OG 1/1999 mai stipulează ca starea de urgență se instituie pentru maxim 30 de zile, dar art. 15 dă posibilitatea prelungirii cu încă 30 de zile, dacă situația care a generat-o persistă, fără să limiteze în vreun fel în timp posibilitatea de prelungire.
Dragoș Dumitriu: Deci, ajungem în situația criticată de unii juriști – încălcarea drepturilor cetățenești.
Prof. Cristian Sandu: Exact, chestiunea ridică mari probleme de constituționalitate privind principiile democrației și drepturile și libertățile cetățenești! Dar eu v-aș supune atenției două întrebări pe care opinia publică începe să le pună din ce în ce mai mult, iar autoritățile se fac că nu aud. Prima întrebare ar fi: o boală virală sezonieră, care afectează un număr foarte restrâns de locuitori, reprezintă ”un dezastru” care să impună restrângerea de drepturi și libertăți fundamentale?
Dragoș Dumitriu: Interesant, dar iată că situația nu se petrece doar la noi…
Prof. Cristian Sandu: Parafrazându-l pe eminentul și regretatul nostru coleg, maestrul Lucian Bolcaș, vă răspund simplu: ”Da, dar ce fac alții, îi privește pe alții. Ce facem noi, ne privește pe noi!”. Revenind, o a doua întrebare este: ce garanție au românii că un X, președinte al republicii, susținut de forțele politice care l-au propulsat și care ar deține majoritatea în Parlament, nu ar profita de o astfel de situație prelungind la nesfârșit starea de urgență, înăbușind drepturile și libertățile democratice și guvernând dictatorial, prin ordonanțe militare?
Dragoș Dumitriu: Ceea ce s-a mai întâmplat în trecut, nu doar pe vremea comunismului, ci și în perioada Regatului.
Prof. Cristian Sandu: Mai întâi, o precizare - cu tot caracterul totalitar al regimului său, Nicolae Ceaușescu a instituit starea de necesitate (așa era definită atunci starea de urgență) doar în urma inundațiilor din 1970 și 1975, a cutremurului din 1977 și a revoltelor din decembrie 1989. O comparație mai potrivită cu situația actuală ar fi reglementarea situațiilor de urgență în Constituția din 1923. Art. 128, care stipula că în condiții de pericol pentru integritatea și siguranța statului se poate institui, potrivit legii, starea de asediu. Aceasta se instituia prin lege, la propunerea guvernului. Legea urma să fie promulgată de Rege, care avea drept de veto deplin!
Dragoș Dumitriu: În ce a constat această stare excepțională în perioada Regatului, ce măsuri se luau?
Prof. Cristian Sandu: Starea de asediu consta doar în sporirea prerogativelor Armatei în asigurarea ordinii publice - și judecarea de către curțile marțiale a oricăror infracțiuni contra siguranței statului. Dar nu erau limitate celelalte drepturi și libertăți decât dacă se declara stare de mobilizare sau de război! Fiind în afara partidelor politice, Regele era garantul Constituției, protectorul drepturilor și libertăților cetățenești și putea bloca orice tendință a partidelor politice de a guverna dictatorial!
Dragoș Dumitriu: Totuși, să nu uităm că și atunci regele Carol al II-lea a instaurat dictatura, concentrând în mâna sa puterea politică.
Prof. Cristian Sandu: O excepție, în vremuri de excepție, mai complicate decât vreodată! De altfel, până la instituirea domniei autoritare a Regelui Carol ll în 1938, starea de asediu a fost instituită doar în trei situații: insurecția bolșevică de la Tatar - Bunar, în 1924, revolta ceferiștilor din februarie 1933, în care agenții sovietici au jucat un rol important, și asasinarea de către legionari a premierului I.G. Duca în decembrie 1933.
Dragoș Dumitriu: Deci, în concluzie, sistemul republican, este mult mai ușor să alunece către o dictatură, fie într-o situație excepțională ca aceasta, fie chiar pe calea alegerilor, în cazul unei populații dezorientate, panicate… ca acum? Și nu numai ca acum…
Prof. Cristian Sandu: Dacă ar fi să scurtez argumentația și să las la o parte mulțimea de exemple, da, în concluzie, numai revenirea la Monarhie constituțională poate garanta românilor democrația, drepturile și libertățile fundamentale! Printr-o Constituție clară, care să nu dea nimănui posibilitatea, inclusiv monarhului, să exercite discreționar puterea!
Precizăm că profesorul jurist Cristian Sandu este fondatorul Grupului de Acțiune pentru Monarhie și Democrație.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
