BUCUREȘTI, 11 apr - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Aseară România a fost îngrozită de imaginile cu o alunecare de teren produsă în munții Baiului, pe un versant al muntelui Sorica, aflat în dreptul unui cartier al orașului Azuga. Alunecarea de teren a fost semnificativă, ducând la o zăgăzuire a râului Azuga, cel mai puternic curs de apă din zonă***.
Imaginile postate de mai mulți localnici surprind o ”plecare a pădurii”, ceva mai cumplit decât în celebra scenă din Macbeth – dar și mai cumplit a fost pentru cei aproape 200 de locuitori ai cartierului ”Umbroasa”, zonă locuită majoritar de romi.
Din spusele primarului Gheorghe Barbu, sosit imediat la fața locului – circa peste 30 de familii, cam 120 de persoane, au fost afectate. Nu sunt răniți, dar pentru siguranța lor, oamenii au fost cați la pensiuni și în noua sală de sport a orașului.
Întrebarea care se pune este CE anume a dus la această alunecare de teren?
De fapt, a fost mai curând o prăbușire, ca o avalanșă, pentru că terenul nu s-a desprins de la bază, ca la o alunecare de teren, ci partea din amonte a început să cadă, antrenând partea din aval. Ca la o avalanșă, cum spuneam.
Întâmplarea face să domiciliez în Azuga și să cunosc bine zona și munții Baiului, pe care i-a străbătut la pas, dar am și participat la organizarea acolo a unor concursuri sportive de alergare montană, drumeție sau ciclism. Mai mult, locuiesc aproximativ față în față cu zona unde a avut loc incidentul.
Din start exclud ipoteza ”din cauza exploatărilor forestiere”. Nu s-au făcut acolo tăieri, pentru că terenul are înclinația (panta) mult prea mare pentru a permite accesul utilajelor de tip TAF, iar varianta cu funicular este mult prea periculoasă ca să mai fie utilizată azi.
Terenul, versantul, aparține Casei Regale, fiind retrocedat după 2005, odată cu vreo 80.000 de hectare din zonă.
Ceea ce multă lume nu știe – iar specialiștii ori habar n-au avut, ori se fac că plouă – sunt două aspecte esențiale:
-primul, în apropiere a mai avut loc o alunecare, nu atât de importantă, dar pe un versant mai puțin înclinat, cel al muntelui Urechea, chiar pe pârtia Cazacu; s-a petrecut în iarna 2011-2012, am inspectat acea zonă alături fostul primar, Alexandru Debreți, iar faptul trebuia să fie un semnal de alarmă pentru specialiști – geologii din Prahova;
-al doilea este scăderea gravă a nivelului apei freatice în zona înaltă, apa având un rol esențial în supraviețuirea copacilor, mai ales a brazilor, care nu au rădăcini pivotante, de adâncime; din filmare se vede cum cad copaci uriași, ca niște blocuri fără fundație.
Acest aspect al scăderii apei am început să-l remarc încă din 2009, când micul lac (vezi FOTO) din spatele vârfului Sorica a început să sece, iar cele 2-3 izvoare din parte superioară a muntelui Urechea au dispărut. Înainte de această perioadă, micul lac de la Sorica nu seca nici în verile cele mai toride; la jumătatea lui septembrie, după 3 luni de arșiță și vânt puternic, lacul era la același nivel.
Desigur, scăderea nivelului apei din pământ în zonele înalte a dus și la o slăbire a terenului, care a devenit mai friabil în zona stratului superior, plus la dispariția arbuștilor care ajută la stabilizarea stratului superficial.
Această slăbire a stratului superficial și a copacilor mari s-a făcut în timp, iar furtunile cu ploi torențiale nu au putut suplini scăderea apei din sol. Dimpotrivă, aceste ploi au creat torente, care au slăbit și mai mult atât terenul, dar mai ales copacii, rădăcinile copacilor.
Desigur, eu am făcut aceste observații ca turist și pasionat de natură; dar ele trebuiau remarcate de specialiști, de geologi, care puteau preveni autoritățile. Desigur, nici autoritățile nu pot fi absolvite de vină – pentru că nu trebuia să fii specialist ca să remarci prăbușirea terenului din pârtia Cazacu! Ci doar să ai puțină responsabilitate.
Voi reveni cu detalii. Sper ca primarul Gheorghe Barbu, un edil tânăr dar cu experiență, să rezolve situația deloc ușoară apărută în Azuga.
Ca fapt divers, e de menționat că râului Azugăi i s-a făcut o nedreptate atunci când râul Prahova a primit întâietatea – iar după unirea celor două cursuri, cel rezultat a primit numele Prahova, Azuga fiind considerat doar un afluent; în realitate, situația ar fi trebuit să fie… invers! Până la întâlnirea celor două cursuri de apă, Prahova are de la izvoare doar 7-8 kilometri, pe când Azuga are peste 18! Deci, normal, numele râului rezultat trebuia fie al celui mai lung și bogat afluent, care era Azuga, iar Prahova trebuia să fie doar un afluent! Argumentul a fost unul ciudat, legat de faptul că râul rezultat urma direcția Prahovei, nu a Azugii, direcționată perpendicular pe cursul Prahovei. De fapt, un timp, râului de după confluență i s-a spus Azuga dar… așa se scrie istoria, uneori cu nedreptăți… Chiar și denumirea pitoreștii zone, Valea Prahovei, corect era să fie Valea Azugii, județul trebuia să fie Azuga, nu Prahova, localnicii nu trebuiau să se numească prahoveni, ci azugeni etc.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
