BRUXELLES, 27 mart - Sputnik, Daniela Porovăț. Spitalele germane „cu capacități libere” își vor deschide ușile pentru ”cel puțin 47” din cei 80.589 de pacienți ai Italiei în semn de solidaritate europeană, a anunțat ieri ministrul de Externe de la Berlin Heiko Maas într-o declarație care a părut lipsită în întregime de conștientizare sau ironie, scrie RT.
”Îi susținem pe prietenii italieni. Putem rezolva aceasta numai împreună”, a spus Heiko Maas.
Ca să nu fie depășit de situație, statul Renania de Nord-Westfalia a anunțat că va întinde o mână (probabil înmănușată) de ajutor unui număr de 10 pacienți italieni ”în zilele următoare”. Nu ar vrea să îi preia pe toți o dată...
Nu e că Italiei nu i-ar prinde bine ajutorul – mai mulți pacienți au murit aici (8.215 până joi) decât în orice altă țară, incluzând China, iar sistemul său de sănătate a fost rapid depășit pe măsură ce diagnosticele explodau la începutul lunii. Germania, pe de altă parte, are doar 267 de morți, și a diagnosticat doar cu puțin peste jumătate din cifra cazurilor confirmate ale vecinului său sudic.
Dar Germania nu a fost foarte ”prietenă” când asistența sa era necesară în modul cel mai disperat cu putință. Dacă Berlinul voia să aibă o contribuție semnificativă în lupta cu epidemia care a lovit Italia, ar fi intervenit acum câteva săptămâni, împărtășindu-și echipamentele medicale cu spitalele subdotate ale Italiei în loc să interzică exportul măștilor către țările europene.
În acest răstimp, în loc să intervină pentru a salva solidaritatea europeană care se clatină, UE s-a ținut deoparte în timp ce emitea platitudini, refuzând să își închidă ușile călătorilor care veneau din zonele fierbinți ale coronavirusului ca să nu fie acuzată de rasism chiar și când statele membre au trecut de la retorica granițelor deschise la a-și închide frontierele cu Italia.
Roma, tot mai panicată, a fost forțată să caute sprijin în altă parte, primind nouă avioane cargo cu ajutor medical de primă necesitate de la nimeni alta decât Rusia. Așa numiții săi aliați s-au dovedit a fi doar prieteni de vreme bună, iar șocul de a fi abandonați în criză nu e ceva ce o națiune uită ușor.
În fapt, cu Italia raportând mai puține cazuri de decese din cauza coronavirusului pentru a patra zi și cu gradul de infectare din Germania accelerându-se, un observator cinic ar putea sugera că Berlinul încearcă să recupereze o karmă de ultim moment în cazul în care se va găsi în situația în care va avea nevoie ea de Italia ca să își gestioneze propria epidemie.
Dacă așa stau lucrurile, poate Italia își va aminti de cei 60 de pacienți pe care Berlinul i-a preluat pe finalul perioadei de necesitate, iar nu indiferența zdrobitoare cu care s-a confruntat solicitarea sa de ajutor de la începutul crizei.
Poate Italia va uita de asemenea că Germania a blocat un acord al UE de a oferi ajutor financiar țărilor cele mai lovite de epidemie. Dar, cu mitul solidarității europene făcut bucăți, este greu de crezut că va uita.
