Editorial de Ilie Neacșu
Toate sunt trecătoare, și ce e bun și ce ne supără. Mâine vom spune despre azi, ieri. Poimâine vom zice alaltăieri. Bucuriile ne binedispun pe toți. Necazurile ne întristează. Dar numai la noi trebuie să ne gândim ? Dacă ne e cămara plină, dacă evităm ciudatele gripe și boli ale vieții moderne, dacă o marcă de mașină este mai potrivită decât alta, dacă viața este mai ușoară în străinătate decât în țară, dacă e bine să păstrăm economiile în lei, dolari sau euro?
Nu egoism, individualism se numesc astfel de atitudini comportamentale?
Câți dintre noi ne lăsăm pe planul al doilea, fără a ne neglija câtuși de puțin, și punem în vârful preocupărilor noastre Țara, Patria, Neamul? Nu știu câți mai realizează azi că de felul cum respiră România, de nivelul demnității Neamului, de unitatea cetățenilor, ne porționăm bucuriile sau durerile. În aceste zile trecem printr-o perioadă dificilă, dar am exagera, cum avem prostul obicei, dacă am spune că nu ne-am fi descurcat în ultima vreme.
Dar Țării i-a fost bine în ultimii treizeci de ani ? Nu cumva, din dorința de a obține mai mulți bani, am abandonat Țara, lăsând-o pe mâna neisprăviților, agenților străini, întâi din Est, apoi din Vest? Nu cumva înregimentarea noastră în UE și NATO a fost o mare și păguboasă măsură? Nu cumva au hotărât alții, mai mult decât noi, în înrolarea în cele două gulaguri?
URSS, cât era de falnică și orgolioasă această uniune, nu și-a permis niciodată, după retragerea trupelor și consilierilor Kremlinului, să se amestece în aluatul nostru politic și economic. Și dacă mai încercau unii ideologi sovietici să vină cu planuri ciudate, străjerii vremii - Gheorghiu Dej și, mai ales, Nicolae Ceaușescu - le dădeau peste nas de le mergeau fulgii. Nici politic, nici economic, nici militar, Nicolae Ceaușescu nu a cedat un pas în favoarea sovieticilor și în defavoarea României! În aprilie 1964, conducerea politică a Țării a hotărât, printr-o istorică „Declarație”, că România nu mai are nici un fel de subordonare față de URSS, că PCR nu mai are șefi la Kremlin și că Armata României se află doar în slujba Poporului. Și așa a fost până în decembrie 89, când cele două mari imperii, SUA și URSS, plus rechinii din Vestul Europei, și-au dat mâna pentru lichidarea lui Ceaușescu și destabilizarea României din temelia sa milenară.
Azi ne aflăm în postura unei colonii cu mai mulți stăpâni. Toți ambasadorii occidentali, în frunte cu diplomații-năpârci ai SUA, ne trasează direcțiile de acțiune, comportându-se ca stăpânii de sclavi din Texas cu negrii aduși din Africa. Manechinul de la Cotroceni, nu doar cel în funcție, oengiștii lui Soros din fruntea Guvernului și a SRI, nu au nici o reacție, de parcă ar fi plătiți de acești logofeți ai diplomației Vestice. E cineva în România care i-a auzit pe ambasadorii Rusiei și Chinei că își dau cu părerea despre direcțiile stabilite de autoritățile române ? Nu. Atunci, bestiile astea vestice cum își permit să se comporte astfel ?
Se impune, ca aerul curat din Bucegi, fără viruși rebeli, ca românii, și cei din țară și cei din afara granițelor, care ne contaminează, efemer, cu Covid-19, să se trezească rapid și să lăsăm dezbinarea politică pentru alte timpuri, și, împreună, să ne recuperăm Patria din tentaculele Caracatiței hrănite de globalismul-satanist, și să elaborăm o Declarație de totală Independență față de UE și SUA, două gulaguri care urmăresc dizolvarea Națiunilor, dispariția tradițiilor și graiurilor, și exploatarea nemiloasă a bogățiilor de tot felul.
România este capabilă să aibă o Armată puternică, servicii secrete care să servească țara, nu stăpânii, o justiție necontrolată de înaltele porți, o economie care să aducă prosperitate tuturor românilor.
Pentru Istorie, e mai importantă Țara. Un om poate pieri oricând, o familie poate dispărea într-un accident sau într-un cataclism natural, dar Țara și Neamul nu trebuie să dispară nici la sfârșitul veacurilor.
Ilie Neacșu
Ilie Neacșu este jurnalist, scriitor, om politic, editor și om de afaceri - a fost senator naționalist și a fondat publicațiile ”Europa” și ”Santinela”.
