Raţiunea pare să fi dispărut aproape pretutindeni. Nu au mai rămas decât frica, spaimele care paralizează orice judecată sănătoasă. Întreaga civilizaţie, cu formidabila ei istorie, cu fabuloasa ei creativitate, inventivitate, pare că s-a prăbuşit în faţa unui virus „gripal”, un virus între alte vreo 40 de virusuri (unele coronavirusuri), numit, ce-i drept, înspăimântător „noul coronavirus”, care produce febră, tuse, respiraţie îngreunată şi, ca atâtea alte virusuri, decese printre cei care suferă de alte afecţiuni grave, cronice. Mai ales printre seniorii de peste 70 de ani, în primul rând bărbaţi. Copiii şi tinerii rezistă în majoritate natural la provocările de tip imunitar.
Bursele se duc la vale, cum s-a mai întâmplat în 2008, în 2001, în 1987, în 1929… Mari companii au pierdut deja 50-60 % din capitalizarea lor bursieră. Petrolul a căzut sub 30 de dolari barilul, spre satisfacţia marilor importatori şi consumatori, cum e China, devenită de ani buni „uzina lumii”. E adevărat, multe valori erau umflate, uneori până la dublu, banii virtuali, teoretici, au intoxicat mai ales băncile pline de active dubioase, speculaţia a atins cote halucinante. Încă în februarie 2020, când China se izolase, mai ales Wuhan-ul şi regiunea Hubei, Bursele băteau zilnic recorduri, într-o exuberanţă iresponsabilă. În frunte cu Wall Street-ul, care e un sistem foarte complex, sofisticat şi, evident, pervers.
Şi totuşi, pierderea curajului, aneantizarea actuală, debusolarea fără limite pun fiinţa umană în cea mai lamentabilă lumină de la al doilea război mondial încoace. Dar al doilea război mondial a durat câţiva ani buni (1939-1945), cu şirul său gigantic de orori şi cu zecile sale de milioane de morţi. Actualul Blitzkrieg pare să-şi atingă scopurile în câteva luni, două-trei luni cel mult.
Desigur, circulă cele mai delirante scenarii conspiraţioniste, multe se şi bat cap în cap : instalarea guvernului mondial, punerea în sclavie a întregii lumi, „reptilienii” sau, dimpotrivă, lupta celor buni cu Oculta, un război economic hibrid între China şi SUA pentru supremaţie şi câte şi mai câte ! Dar nimeni nu demonstrează nimic. Şi, de fapt, nimeni nu prea mai ascultă pe nimeni. Certă e doar groaza care a cuprins întreaga populaţie. În Italia şi în Franţa, măsurile de „confinement” (izolare) sunt excesive, violente, cu aparenţe dadaiste, greu de pus în practică. Guvernele acestor ţări nu mai beneficiază de încrederea populaţiei încă de dinaintea crizei coronavirus. Cum nici guvernul Orban de la noi. Guvernul Orban trebuie monitorizat cu atenţie pentru că pare un guvern experimental al celei mai tembele „conspiraţii”, nedescifrate încă. Nu ar trebui oare să se exprime Curtea Constituţională despre legalitatea ultimului decret emis pe picior de Ludovic Orban, cel privind mărirea pedepselor? Constituţia României şi Curtea Constituţională mai au vreo valoare în vremea stării de urgenţă?
Marile averi se fac şi se desfac la vreme de război. Istoria oamenilor e şi o neîntreruptă istorie a războaielor lor. Bomba atomică, intrată în arsenalul american la sfârşitul celui de-al doilea război mondial (Hiroshima, Nagasaki), deţinută ulterior de URSS şi de alte ţări, a făcut imposibilă declanşarea altei conflagraţii mondiale, una care ar fi putut schimba ordinea instalată după 1945. Vechile averi nu au făcut decât să crească, capitalul a adus şi aduce venituri mult mai mari decât munca şi creaţia celor mulţi. S-a atins, probabil, o limită, un plafon.
„Noul coronavirus” pare să rezolve problema cu o viteză de speriat. În doar câteva luni, vechea ordine va fi înlocuită de o nouă ordine. În beneficiul cui? Rămâne de văzut. Deja s-au pierdut şi s-au câştigat fonduri colosale şi, după toate aparenţele, suntem abia la început. Întreaga umanitate e pusă să participe, să joace în această imensă piesă de teatru absurd. Fiecare îşi are rolul său, regizorul nu a uitat pe nimeni. Nimeni şi nimic nu mai poate opri maşinăria infernală.
Degeaba medici şi cercetători de toată stima din întreaga lume încearcă să explice, să relativizeze, să calmeze spiritele. Două ţări cu o îndelungă tradiţie democratică, două regate, Marea Britanie şi Olanda, au refuzat la început să intre în marea horă suprarealistă. Prim-ministrul britanic şi cel olandez s-au exprimat curajos în sensul respectării libertăţii cetăţenilor şi a sacrosanctei proprietăţi private. Dar, până la urmă, supuşi presiunilor din toate părţile, au hotărât să închidă şcolile. Şi, probabil, actualele recomandări de diminuare a vieţii sociale (mai puţine ieşiri la restaurant, activităţi sportive, culturale etc.) se vor transforma, ca în restul Europei, în restricţii.
La noi, guvernul Orban – din carantină, de fapt, un adăpost de lux – a luat hotărâri pentru HoReCa (hoteluri, restaurante, cafenele) fără să anunţe vreo contrapartidă, vreo susţinere. Proprietatea privată a fost, de fapt, ignorată fără sughiţuri. Recesivele comuniste şi continuitatea dictatorială sunt încă prea puternice. Câteva televiziuni, la foc continuu, folosindu-se şi de nişte cadre medicale frenetice, exaltate, întreţin abundent panica, teroarea chiar. Dar nu e încă târziu pentru ca guvernul Orban, care se pretinde liberal, să ia măsurile care se impun pentru milioanele de români săraci şi pentru miile de firme intrate în suferinţă. Lipsiţi de imaginaţie cum îi ştim, politicienii ar putea să se uite puţin la măsurile pe care le iau partenerii noştri din UE, nu e nevoie să inventeze nimic.
După surse convergente, am fi refuzat un ajutor propus de China sau am avut cel puţin o abordare inadecvată, nediplomatică. Tot felul de „bursieri”, ca să nu-i numim agenţi, s-au obişnuit, au fost încurajaţi să adopte un comportament în cel mai bun caz ireverenţios, în fapt, grosolan, faţă de Rusia şi China. Lăsând mereu impresia că se exprimă în numele României. În contextul actual, o atare conduită publică e cu totul inacceptabilă. Cu atât mai mult în cazul unor autorităţi care, chiar conform fişei postului, ne reprezintă. Lumea se schimbă cu mare viteză şi roata se învârte.
Mai devreme sau prea târziu, ajutoarele de stat vor veni. Toate schimbările de majoritate, cu voturi împotriva naturii în Parlament, au adus la putere un guvern fragil, nereprezentativ, chiar nedemocratic. Un guvern pe care oamenii nu-l simt capabil de decizii înţelepte, utile şi rapide. Dar guvernul va împărţi până la urma ajutoare. Spre cine vor merge ajutoarele? Spre prietenii politici? Spre partenerii de încredere din firmele private? Vor ajunge la toată lumea ajutoarele? Exclus ! Nu sunt bani suficienţi – guvernele Orban, ministrul Florin Câţu s-au împrumutat deja foarte mult. Foarte probabil că IMM-urile (întreprinderile mici şi mijlocii) vor fi sacrificate în masă. La fel ca milioanele de români aflaţi în nevoie, inclusiv cei care s-au repatriat din Vestul Europei. Vor fi ajutate multinaţionalele, aşa cum au fost ajutate băncile străine în criza anterioară de Mugur Isărescu şi de Traian Băsescu (prim-ministrul de atunci, Emil Boc, n-a contat)?
Întrebări dureroase, la care nu vom întârzia să avem răspunsuri, clarificări. Răspunsuri previzibile, care vor nemulţumi serios multă lume? Vom înţelege şi de ce a trebuit să vină la putere „cu forcepsul” PNL şi foarte minoritarul „guvern al meu”? „În plină criză de coronavirus, în loc să ofere oamenilor un PROGRAM NAŢIONAL DE TESTARE şi un PROGRAM NAŢIONAL COERENT DE TRATAMENT, ministrul Costache îşi continuă tentativa de a pune bugetul Sănătăţii în mâinile prietenilor săi din firmele private !” (Florian Bodog, fost ministru al Sănătăţii – Antena 3, 20 martie 2020). Cu acordul probabil al Ministerului Sănătăţii, clinica Sanador efectuează teste contra cost (350 lei) şi comunică rezultatele în 24 de ore (vezi ziare.com, 20 martie 2020).
(Articol preluat de la Amos News, cu acordul autorului)
Petru Romoșan este poet, scriitor, publicist, critic și galerist de artă, editor. Este laureat al Uniunii Scriitorilor din Romania (1977).
