Un editorial de Aleksei Maslov
Scăderea accentuată a prețului la petrol pe fundalul răspândirii coronavirusului a pus imediat problema legăturii dintre aceste două fenomene și care sunt consecințele globale ale acestora.
S-ar părea că există o corelație directă: reducerea producției în China cu 40-60 la sută în cadrul unor industrii și o scădere accentuată a exporturilor, o diminuare a consumului în China - „atelierul lumii” și cel mai mare importator de produse energetice, - carantina și „lucrul de acasă” în zeci dintre cele mai mari țări din lume și, drept urmare, conform „principiului de domino”, scăderea prețului la petrol. Cu toate acestea, se pare că epidemia a stimulat doar ceea ce se pregătea de mult timp.
Prețul la petrolul s-au mai prăbușit brusc și mai înainte din cauza evenimentelor critice, de fapt, militare: la 17 ianuarie 1991, petrolul a scăzut cu 34,8% pe fondul războiului din Golful Persic (întreaga perioadă a scăderii prelungite a durat din octombrie 1990 până în februarie 1991), prețurile au scăzut în septembrie - noiembrie 2001 pe fondul atacurilor teroriste din Statele Unite. De această dată, căderea are loc în condiții pașnice și este asociată cu retragerea Rusiei din acordul OPEC+ și toate acestea sugerează că o astfel de cădere a fost stimulată activ de părți terțe, și putem spune că au a fost provocată intenționat și în niciun fel nu a fost cumva influențate de coronavirus sau de factorii economici obișnuiți.
Pe termen lung, o scădere a prețurilor la petrol nu este în avantajul SUA, deoarece se va reduce producția de petrol de șist, care costă aproximativ 40 dolari. Prețurile actuale sunt de asemenea dezavantajoase pentru Arabia Saudită, al cărui buget se bazează pe un preț al petrolului care să nu fie mai mic de 65 de dolari.
Pe de altă parte, China și multe alte țări din Asia vor avea de câștigat semnificativ, care au posibilitatea să achiziționeze petrol la un preț mult mai mic și, prin urmare, să faciliteze în mod semnificativ redresarea economiilor lor.
De regulă, scăderea prețurilor la petrol stimulează creșterea economică a țărilor asiatice și de această dată va permite guvernelor să inițieze măsuri de stimulare fiscală. Cu toate acestea, în aceste condiții, beneficiile de pe urma prețului mai mic la petrol ar putea fi mai neînsemnat, având în vedere scăderea cererii consumatorilor din cauza coronavirusului.
De asemenea, este clar că o scădere a prețului la petrol va exercita presiune asupra bugetelor din Malaezia și Indonezia, cele două țări exportatoare de petrol în regiunea asiatică și va limita capacitatea de a include stimulente financiare pentru a reînvia economia.
Există și o altă latură a problemei. Scăderea prețului la petrol face ca orice sector al energiei de alternativă să nu fie rentabil, inclusiv utilizarea energiei eoliene și solare. Și anume această chestiune este una foarte importantă pentru China.
Republica Populară Chineză este cel mai mare producător și exportator mondial de panouri solare, turbine eoliene, baterii și vehicule electrice. Al treisprezecelea cincinal al Chinei (2016-2020) în domeniul energiei electrice are ca scop creșterea ponderii combustibililor ne-fosili din producția totală de energie electrică, de la 35 la 39 la sută, până în 2020. Administrația Națională a Energiei din China și Comisia Națională de Dezvoltare și Reformă au planificat să investească peste 360 de miliarde de dolari în dezvoltarea surselor regenerabile de energie și să creeze 13 milioane de locuri de muncă în acest sector până în 2020 (pentru comparație: aproximativ 800 de mii de angajați sunt implicați în acest sector în SUA).
Cu ceva mai mult de un an în urmă, exista o doză considerabilă de romantism pozitiv în privința surselor alternative de energie. ”Lumea nouă: geopolitica transformării energiei”, prezentat în ianuarie 2019, a susținut că impactul geopolitic și socio-economic al creșterii rapide a surselor regenerabile de energie ar putea fi la fel de profund ca și în cazul trecerii rapide la utilizarea combustibililor fosili în urmă cu două secole. Modificările preconizate au inclus apariția de noi lideri energetici în întreaga lume, schimbări în structura comerțului și dezvoltarea de noi alianțe energetice; instabilitate în țările producătoare de petrol, și așa mai departe. Se presupunea că Republica Populară Chineză ar fi trebuit să beneficieze de transformarea sectorului său energetic în ceea ce privește securitatea energetică, deoarece ocupă deja o poziție de lider nu numai în producție, ci și în inovație și implementarea tehnologiilor de energie regenerabilă: pentru investiții în surse regenerabile de energie din China în 2017 a reprezentat mai mult de 45 la sută din investițiile globale.
În ultimii ani, China a manifestat interes pentru diversificarea surselor de energie. La începutul anului 2017, patru dintre cele mai mari cinci tranzacții de energie regenerabilă din lume au fost făcute de companii chineze, China deține cinci dintre cele șase module de energie solară care sunt cele mai mari pentru companii producătoare și cea mai mare producție de turbine eoliene din lume.
Companiile de tehnologie din China, în principal companiile de stocare și prelucrare a datelor, au început de mult tranziția la energia regenerabilă.
În același timp, deși China este cea mai mare piață de energie alternativă din lume, în 2018 energia eoliană s-a ridicat la doar 5,2%, solară - 2,5% din producția națională de energie electrică. Problemele cu energia regenerabilă au început în China odată cu declanșarea războiului comercial dintre SUA și China, care a început la jumătatea anului 2018. Desfășurarea unor vaste câmpuri de baterii care generează energie solară s-a dovedit a fi o afacere foarte scumpă. Retragerea subvențiilor pentru susținerea industriei energiei eoliene și solare, în același timp guvernul central a sporind brusc sprijinul financiar pentru ceea ce numește „generarea de energie nouă” - adică producerea de gaz de șist și extragerea metanului din cărbune.
Astfel, paradoxul situației actuale este următorul: China, ca nicio altă țară, are nevoie de prețuri mici pentru resursele tradiționale de energie. Întreaga lume se așteaptă ca economia chineză să-și revină, în timp ce încrederea în China după o victorie internă rapidă asupra coronavirusului, revine treptat. Mulți asociază restabilirea întregii economii globale odată cu repornirea industriei chineze și creșterea consumului chinez, iar la aceleași prețuri pentru petrol, acest lucru ar fi foarte dificil și costisitor.
Dar tranziția la energie de alternativă - deși lungă și dureroasă, care ar scoate treptat China cel puțin parțial de dependența de petrol și gaze, este îngropată pentru mult timp. China va trebui să revină la modele vechi.
Cu toate acestea, China este foarte mulțumită de noul preț al petrolului. Obține un bonus imens, ceea ce îi va permite „repornirea” cu pierderi minime.
În general, prima jumătate a anului 2020 va avea, evident, o scădere bruscă a profiturilor corporative din întreaga lume, iar apoi o revenire accentuată va începe ca formă de redresare economică. Acest lucru poate face ca perspectivele de creștere a profitului global pentru 2020 să fie moderat negative. În acest context, piețele asiatice, care sunt principalii beneficiari de energie ieftină, vor fi mult mai stabile și de succes decât piețele țărilor exportatoare de petrol.
