Igor Yușkov, analist al Fundației Securității Energetice Naționale din Rusia
Piața mondială de petrol și gaze trece printr-o perioadă dificilă. Sunt câteva motive, iar fundalul evenimentelor a devenit sporirea producției petrolului de șist în SUA.
Inițial, producția și prețurile la petrol creșteau
Majorarea producției de petrol în SUA a devenit posibilă datorită faptului că la sfârșitul anului 2016 a funcționat acordul OPEC+ cu privire la reducerea volumului de producție a petrolului, ceea ce permite menținerea prețurilor la hidrocarburi la un nivel înalt.
SUA nu fac parte din acest acord, iată de ce producătorii americani au avut posibilitatea să-și sporească producția, profitând și de un preț mare.
Cea mai mare creștere a producției de petrol în SUA, potrivit companiei BP, s-a înregistrat în 2018 – cu 16,6 la sută.
În contextul unor prețuri mondiale înalte, în ultimii doi ani multe proiecte au fost rentabile, iar certitudinea că OPEC+ va continua să-și reducă producția de dragul menținerii nivelului prețurilor, vor duce la noi investiții în proiecte de extragere, aflate la limita rentabilității.
Creștere cererii la petrol, inclusiv din partea Beijingului, într-o anumită măsură a compensat sporirea producției. Însă coronavirusul, declanșat în China în luna februarie, a devenit un declanșator pentru criza actuală. Întreprinderile chineze și-au suspendat activitatea, libera circulație a oamenilor a fost limitată din cauza carantinei. Prin urmare, cererea la resursele energetice în China a scăzut, iar surplusul de ofertă pe piața mondială a devenit mai mare. Prețurile s-au prăbușit.
Nu au ajuns la un acord
Statele semnatare ale acordului OPEC+ au pus în discuție oportunitatea diminuării producției pentru menținerea prețurilor la petrol. Principalul susținătorul al inițiativei a fost Arabia Saudită, pentru care este foarte important menținerea unui preț înalt.
Bugetul regatului se alimentează dintr-un preț al petrolului de 72 de dolari pentru un baril. Conducerea saudită anunțase un program de proporții de modernizare a țării, pentru care este nevoie de sume mari de bani. Singura sursă pentru obținerea acestor mijloace este exportul de hidrocarburi.
Rusia a insistat asupra păstrării cotelor la producția de petrol la nivelul primului trimestru al anului 2020. Inițial, poziția negociatorilor ruși reieșea din faptul că actuala diminuare a prețurilor a avut loc din cauza coronavirusului din China, ceea ce presupune că odată cu depășirea epidemiei Beijingul își va restabili cererea la petrol, iar prețurile vor crește.
În afară de aceasta, Rusiei îi vine tot mai greu să accepte noi reduceri ale producției: Ministerul Energeticii nu dispune de atribuții formale pentru a dicta companiilor rusești cât trebuie să producă, iată de ce pentru realizarea angajamentelor în cadrul OPEC+ este nevoie de atingea unui consens în interiorul țării. Acest lucru este dificil din cauza opoziției marilor companii, care au posibilitatea de a-și spori producția – pentru ei OPEC+ reprezintă un limitator real. Totodată, nu este clar cu cât trebuie redusă producția, pentru că nu sunt clare proporțiile crizei (respectiv, nivelul la care a scăzut cererea). Plus, negocierile cu OPEC+ la Viena s-au desfășurat până la răspândirea coronavirusului în Europa.
Drept urmare, semnatarii OPEC+ nu au reușit să ajungă la o înțelegere cu privire la cotele producției de petrol după primul trimestru al anului 2020. Acest lucru înseamnă că din 1 aprilie toate statele semnatare își vor spori producția de petrol. După anunțarea acestei știri prețurile la hidrocarburi s-au prăbușit. Tendința negativă a sporit după ce Arabia Saudită a anunțat despre sporirea producției cu 4 milioane de barili pe zi și oferirea unor reduceri pentru cumpărătorii din Europa și SUA. În ultimele zile lumea trăiește cu prețurile de 31 de dolari pentru un baril de tip Brent.
Consecințe pentru statele CSI
Pentru statele din spațiul ex-sovietic aceste schimbări pe piața energetică vor avea diverse urmări. Rusia ar reuși să-și completeze un buget fără deficit în condiția prețului la petrol de 42,4 dolari pentru un baril. Iată de ce acum țara va începe să-și acumuleze fonduri de rezervă, rezerve care vor fi destinate compensării veniturilor bugetare ratate. Însă, mijloacele existente, potrivit Ministerului Finanțelor al Rusiei, sunt suficiente pentru astfel de compensații pentru o perioadă de șase ani (chiar dacă prețul la petrol se va menține la un nivel de 25 de dolari pentru un baril).
Însă prețurile nu vor rămâne la un nivel atât de scăzut o perioada îndelungată pentru că din cauza lor multe proiecte, legate de producția petrolului de șist în SUA, vor devenit nerentabile și vor fi stopate. Acest lucru ar putea provoca un deficit de oferă și o creștere a prețurilor.
Desigur, actualele prețuri la petrol sunt neconfortabile pentru Rusia.
Situația se complică de faptul că Gazprom are mai multe contracte pentru livrarea gazului în Europa, care sunt legate de prețul la petrol.
Prin urmare, prețurile la gaz, conform acestor acorduri, vor scădea, iar bugetul rus va primi mai puține venituri și din sfera gazelor.
Alte state post-sovietice producătoare de petrol se află într-o situație similară. Ele vor avea de suferit din cauza diminuării veniturilor. Aici este vorba de Azerbaidjan, Kazahstan și Turkmenistan. Totodată Kazahstanul și Turkmenistanul vor suporta mai multe daune în condițiile în care China renunță la importul de hidrocarburi în contextul scăderii consumului de petrol și gaz. Iată de ce nu este exclusă reducerea volumelor fizice de achiziție de către China a petrolului și gazului din Asia Mijlocie.
Kazahstanul, ca și Rusia, se va confrunta cu o concurență sporită pe piața europeană de petrol din partea Arabiei Saudite. Riadul intenționează să ofere reduceri consumatorilor europeni, pentru a crea probleme Rusiei (pentru Moscova, Europa este principala piață de desfacere), forțând-o să revină la masa de negocieri în cadrul OPEC+ și să accepte condițiile noului acord, impuse de saudiți.
Anumite beneficii le-ar putea obține Republica Belarus. “Belnefthim” nu reușește să ajungă la o înțelegere cu companiile rusești cu privire la livrarea petrolului și încearcă să identifice o alternativă. Petrolul saudit, oferit cu reduceri, va permite Minskului să-și diminueze costurile la cumpărarea petrolului la prețuri mondiale. Proporțiile reducerilor oferite de Riad ar putea acoperi cheltuielile pentru transportare și livrare a petrolului la uzinele de prelucrare.
Un alt efect pentru Minsk ar consta în faptul că prețurile la petrolul rusesc pentru Belarus sunt determinate conform formulei: prețul mondial, minus tariful de export. Însă tariful de export este calculat reieșind din prețurile pe piața europeană, iar acestea scad odată cu cotațiile.
Totuși, pentru Minsk există și un aspect negativ al actualei crize: pe lângă petrol se ieftinesc și producțiile petroliere, care tradițional reprezintă o parte importantă a exportului belarus.
Prin urmare, pentru economiile republicilor ex-sovietice actuala scădere a prețurilor la petrol nu prevestește nimic bun. Companiilor petroliere le va deveni greu să-și motiveze majorarea prețurilor la benzină și diesel.
