După o zi întreagă de urmărit știri și informații despre coronavirus și efectele lui, despre câți bolnavi s-au mai înregistrat, am zis să mă uit și pe Facebook, așa, de distracție, înainte să plec la cumpărături.
Asta se întâmpla aseară, după anunțul Organizației Mondiale a Sănătății referitor la pandemie.
Așa că deschid rețeaua de socializare și nici nu apuc bine să mă dezmeticesc că ”mă lovesc” imagini care aminteau de ”bunăstarea” existentă în magazinele patriei înainte de 1989: rafturi goale.
Cică se dusese lumea în număr mare să se aprovizioneze din marile lanțuri de magazine.
Am mai văzut câteva imagini, am mai citit un comentariu și am plecat la hipermarketul cel mai apropiat. Unde, cu impresiile încă proaspete, mă gândeam că voi vedea ieșind oameni încărcați, iar rafturile sunt luate cu asalt, la grămadă, fără discernământ.
Înăuntru, câțiva indivizi. Marfă părea să fie. Ce era diferit față de obicei era că oamenii luaseră căruțuri mari, în majoritatea cazurilor, semn că isteria ajunsese, cumva, și la mine în zonă.
Nu se mai găsea carne de porc și de pui. Mai erau câteva tăvițe cu mici și cârnați, iar altele cu carne de vită, deci nu era cazul de panică.
Legume și fructe se găseau. Românii mai dăduseră iama în produsele bio și în pâine, ba chiar și în peștele congelat, dovadă fiind două hamsii înghețate rămase în lada frigorifică. Ulei, făină, zahăr, dulciuri, măsline, produse de igienă, din plin. Mai ales ultimele erau la discreție.
Ce vreau să spun: că, indiferent dacă e epidemie sau nu, ar trebui să fim cumpătați. Și civilizați, pentru că hipermarketul arăta ca după război, multe ambalaje aruncate la voia întâmplării și coșuri pline cu cartoane.
Despre ce era la casa de marcat am povestit aici.
