Editorial de Ivan Danilov
Să revenim la ședința de vinerea trecută a OPEC+ și să trecem în revistă pozițiile părților aflate în proces de negocieri, însă fără a ține cont de declarațiile părților participanțe la ședință, care ar putea fi suspectate că doresc să dea vina pentru toate problemele pe altcineva, dar, potrivit informațiilor din mass-media occidentală, care nu prea agrează OPEC+ per ansamblu și Rusia în mod special. Iată cum descrie cursul negocierilor agenția britanică Reuters.
”Miniștrii OPEC au declarat joi că au susținut (o reducere suplimentară a volumului n.red.) a 1,5 milioane de barili pe zi de producție de petrol până la sfârșitul anului 2020, pe lângă prelungirea reducerii existente cu 2,1 milioane de barili pe zi. Aceasta ar însemna scoaterea de pe piață a unui număr de aproximativ 3,6 milioane de barili pe zi, sau 3,6 la sută din livrările globale. Vineri, Moscova a refuzat oferta, declarând că este gata doar să continue reducerile existente OPEC+ cu 2,1 milioane de barili pe zi, care ar fi trebuit să expire la sfârșitul lunii martie. Dar, ca răspuns, OPEC a refuzat chiar să prelungească reducerile existente".
Adică Rusia nu a stricat și nu a subminat nimic. În mare parte, s-a dovedit a fi că partenerii OPEC au decis să aplice o binecunoscută stratagemă în raport cu Rusia, care se numește „în ciuda bunicii o să-mi deger urechile”. Ne vine greu să spunem dacă aceștia au furat această strategie la vecinii noștri ucraineni, care au încercat fără succes timp de șase ani să o aplice în raport cu țara noastră, dar ar fi profund greșit să-i împiedicăm să capete o experiență de viață atât de necesară.
Potrivit Reuters, situația trebuie descrisă din nou în termeni absolut simpli: Rusia a propus să lase totul așa cum este și să nu cadă pradă panicii. În loc să caute un compromis, reprezentanții țărilor OPEC (probabil rolul principal l-a jucat Arabia Saudită) au decis ca, în loc de compromis, să meargă la confruntare și să distrugă chiar ceea ce Rusia a propus să lase la locul său, iar apoi să facă și mai rău, în așa fel ca să le fie pe cât se poate de rău tuturor. Adică, alegând între opțiunea „de a continua să reducă producția la același nivel la care totul era deja fixat” (deși nu este ideal, din punctul de vedere al Riadului) și opțiunea „să anuleze totul, să prăbușească piața, să-i rănească pe toți, făcându-și rău în primul rând lor înșiși”, partenerii noștri OPEC au ales cu încredere opțiunea de ”ași degera urechile”. De fapt, amploarea scăderii prețurilor petrolului se datorează cel mai probabil faptului că nimeni nu se aștepta la un astfel de scenariu pe piață, iar cel mai rău scenariu, până la negocierile de vineri, a fost scenariul menținerii restricțiilor actuale.
Apropo, partenerii noștri occidentali nu au nicio îndoială din cauza cui s-a prăbușit piața petrolieră. Exemple: CNN a scris în titlul ”Cădere record a prețului la petrolul începând cu 1991: Arabia Saudită începe un război al prețurilor”, presa financiară europeană scrie la rubrica „Criza petrolieră: De ce Arabia Saudită a început războiul global al prețurilor la petrolul”.
Cu toată seriozitatea, Arabia Saudită a încercat nu doar să prăbușească piața, ci să o facă pe cât se poate de dureros pentru întreaga lume (nu numai pentru țările producătoare) - mai mult țara a anunțat că în aprilie petrolul său va fi vândut tuturor cu o reducere de zece dolari pentru un baril în comparație cu prețul cotațiilor de la burse, în plus au fost lansate în câmpul informațional că ea era gata să crească producția cu până la trei milioane de barili pe zi. În consecință, scăderea prețurilor la petrol este formată din trei componente.
În primul rând: efectul coronavirusului asupra economiilor globale (piețele de pe planetă, inclusiv SUA și Uniunea Europeană, scad și sunt în panică evidentă), ceea ce reduce cererea de petrol. În al doilea rând: încetarea „acordului OPEC”. În al treilea rând: faptul că Arabia Saudită este gata să vândă petrol cu o reducere de zece dolari, adică (la momentul scrierii textului) aproximativ 20 de dolari pentru un baril, în timp ce restul producătorilor vând petrolul cu aproximativ 30 de dolari, fără ca acest lucru să determine o creștere a volumului vânzărilor.
Poate că la Riad își fac iluzia că economia rusă se va prăbuși din cauza prețurilor mai mici la petrol și acest lucru va determina Rusia să-și reconsidere radical poziția, dar aceasta este doar o iluzie. Pe parcursul mai multor ani, Rusia s-a pregătit tocmai pentru o asemenea situație când, la un moment dat, din cauze geopolitice, diplomatice sau economice (sau o combinație a tuturor acestor motive) se poate ajunge la scăderea accentuată a prețurilor petrolului.
După cum subliniază Ministerul rus al Finanțelor, „în cazul menținerii stabile a prețurilor scăzute, drept garanție a îndeplinirii tuturor obligațiilor guvernamentale și păstrarea stabilității macroeconomice și financiare, va servi disponibilitatea unei cantități suficiente de lichidități în Fondul Rus Național al Bunăstării. De la 1 martie 2020, volumul activelor lichide ale Fondului s-au ridicat la peste 10,1 trilioane de ruble (150,1 miliarde de dolari SUA) sau 9,2 la sută din PIB, ceea ce este suficient pentru a acoperi deficiența veniturilor din scăderea prețurilor la petrol până la 25-30 de dolari SUA pentru un baril (prețuri din 2017) timp de șase până la zece ani (luând în considerare veniturile în cadrul mecanismului de amortizare)".
Apropo, cedarea la presiunea partenerilor OPEC (chiar sub amenințarea unei întreruperi totale a acordului) a fost cu greu o idee bună, având în vedere că pe piețe există deja panica din cauza coronavirusului, iar piețele din acest state se comportă irațional. Scăderea prețurilor nu a putut fi prelungită decât în timp, deși trebuie admis că eforturile saudite de „degerare a urechilor” au făcut căderea mai profundă decât ar fi în toate celelalte cazuri, dar, din nou, partenerii noștri OPEC sunt principalele victime. Articolul integral îl puteți citi AICI.
