Veștile despre epidemia cu coronavirus sunt din ce în ce mai înspăimântătoare – nu numai prin cifrele îmbolnăvirilor și deceselor sau prin măsurile ca pe timp de război; lipsa certitudinilor, a explicațiilor clare din partea specialiștilor contribuie la această situație care tinde să se transforme într-un episod dramatic, poate chiar tragic, ce ar putea rămâne consemnat în istorie.
La fel de sinistru este că presa a preluat porecla coronavirusului COVID19: „Virusul fără leac”!... Așa ceva, în secolul XXI?!
În acest momente vedem un alt fenomen uluitor: neputința marilor state, a ”lumii civilizate”, capabile să arunce planeta în aer – dar incapabile să facă față unui virus, unei situații de criză – altfel spus, incapabile să își apere populația! Cetățenii! De ce asta? Pentru că statelor puternice, ”lumii civilizate”, nu le-a păsat niciodată de cetățeni!
Acum se vede – ”lumea civilizată” a vizat doar profitul unor minorități și dominația mondială! Pentru asta nu au dat cetățenilor și popoarelor cultură și sănătate – ci consum, dependență, incultură și minciuni manipulatorii!
Așa s-a întâmplat și în trecutul nu prea îndepărtat, când marile puteri, ”lumea civilizată”, au dat oamenilor… războaie mondiale, atacuri cu gaze de luptă, cu arme nucleare, distrugerea orașelor cu bombe incendiare, holocaustul, crize economice și financiare – dar nu au putut face față marii epidemii de gripă spaniolă, nu și-au scos cetățenii din analfabetism, au ținut continente întregi în sclavia coloniilor, în foamete și subdezvoltare.
”Frumosul” regat al României avea multe județe cu populație majoritar analfabetă – asta o spune chiar Enciclopedia lui Dimitrie Gusti, nu „propaganda” comunistă! Marea majoritate a zonei rurale nu avea lumină electrică, unitățile medicale erau o raritate, școlile la fel… În schimb, oamenii aveau parte de crize politice, căderi de guverne, alegeri cu scandal și minciuni… ca acum! Și proprietatea asupra majorității economiei era ca acum… străină și evazionistă!
Așa că, oricât s-ar strădui ”lumea civilizată” să blameze comunismul, acesta a adus alfabetizare și cultură de masse, electrificare, drumuri, spitale și dispensare, fabrici – și toate aparțineau poporului! Nu unei minorități sau unor grupuri străine orientată doar către profit cu orice preț!
La noi, național comunismul lui Nicolae Ceaușescu a adus o dezvoltare puternică, într-un ritm uluitor, în toate domeniile - inclusiv în industria farmaceutică! Da, fabricile care azi produc medicamentele necesare – chiar vitale! – în bătălia cu coronavirusul au fost create sau dezvoltate în perioada Ceaușescu!
Nu o spun numai eu, ci o recunoaște un specialist de prim rang – președintele patronatului din industria farmaceutică, Dragoș Damian, șeful marii fabrici Terapia Cluj – între timp intrată pe mâini străine! Ia citiți aici, negru pe alb, într-un interviu din ”Libertatea”, primul ziar al României capitaliste:
”În România avem șansa unei gândiri corecte, care a existat înainte de 1989. Nu e vorba de vreo nostalgie. Dar adevărul e că ATUNCI s-au făcut actualele fabrici mari, și fiecare a fost axată pe ceva, ca să putem acoperi tot: Iașiul pe antibiotice, Clujul pe injectabile și boli de inimă…”.
Da, cel care spune este ”CEO” la Terapia Cluj, adică Director General, tradus din păsărească capitalismului bun doar de crize!
Și de ce afirmă el că avem noroc cu ce s-a făcut atunci? Pentru că acum se întrevede o mare problemă cu importurile de medicamente și materii prime – dar ”noroc” că avem cele 20 de fabrici din România care produc cam 50-60% din volumul de medicamente necesar, spune Damian.
O precizare: Nicolae Ceaușescu nu a dezvoltat industria farmaceutică din ”noroc” – ci ca urmare a ”unei gândiri corecte”, așa cum recunoaște și specialistul de azi! ”Norocul” e că-capitalismul nu a apucat decât vândă această industrie, nu (încă) să și o dărâme.
Dar hai să mai vedem ce spune Damian: ”Într-un moment ca acesta de criză se vede de ce țările ca Ungaria, Polonia sau Slovacia au procedat corect atunci când au privit industria farmaceutică drept una strategică”.
”La noi, politica de dezindustrializare a fost cvasi-criminală”, spune Damian, subliniind ”Cinstit vorbind, trăim din fabricile de medicamente făcute înainte de 1989 și care au avut șansa să intre pe mâna unor investitori strategici și nu să fie distruse, ca în alte domenii”.
Da, vorba ”CEO”-ului de la Terapia – „cinstit vorbind”, epidemia de acum poate ne va… vindeca de cretinismul și nemernicia cu care aruncăm cu noroi în Nicolae Ceaușescu și epoca de care ar trebui să fim mândri!
Și, în final, să mai amintim ceva ce a mai adus național comunismul lui Nicolae Ceaușescu: puterea națiunii române de înfrunta orice, fără panică, fără să fugă, reconstruind și dezvoltând! România lui Ceaușescu a înfruntat inundațiile dezastruoase din 1970 sau urmările devastatoare ale marelui cutremur din 1977, la fel cum a avut tăria de spune NU actului samavolnic al ”partenerului strategic” din 1968!
***
P.S. Am citit o comparație a istoricului Corneliu Pădurean, între atitudinea oamenilor și a autorităților comuniste față de cele capitaliste în fața unei calamități. În textul de mai jos, publicat de ”Adevărul” în 2011, e vorba de potopul din 1970, cu cele mai grave inundații din istoria contemporană a României.
Comparația este cu alte inundații istorice, din 1932. ”Dacă în 1932, arădenii au fugit cu coada-ntre picioare de apele revărsate, de data aceasta lucrurile au stat altfel”, se arată comentează ”Adevărul”. Iată ce scrie istoricul:
”În ’70, pur şi simplu oamenii s-au simţit mai apropiaţi în necazurile care-i aşteptau. Autorităţile, la rândul lor, au luat o serie de măsuri privind ridicarea de diguri, pornind de la învăţămintele inundaţiilor. Spre exemplu, centura de beton care există pe faleza Mureşului a fost ridicată după 1970 tocmai pentru a înălţa digul. Fiecare a participat cu ce se putea. Elevii şi-au întrerupt cursurile şcolare, iar împreună cu soldaţii au fost scoşi pe malul Mureşului la încărcat de saci cu nisip pentru consolidarea digului. Muncitorii de la Vagoane, UTA, Teba, principalele fabrici ale oraşului, au fost, de asemenea, mobilizaţi”.
Rezultatul – în 1970, ”Mureşul nu a mai ieşit peste oraş”. Românii acelor vremuri, bine conduși, au învins (chiar și) furia naturii. Era România care zăgăzuia ape, tăia munții cu șosele și tuneluri – și, mai ales, însemna ceva atât în lume, dar și pentru cei care erau mândri de țara lor. Era România românilor, nu o anexă ”strategică”, privatizată.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacţiei Sputnik.
