BUCUREȘTI, 11 mart – Sputnik, Georgiana Arsene. Luni, autoritățile române au luat decizia ca, începând de astăzi, cursurile școlilor și grădinițelor să fie suspendate până în data de 22 martie 2020, cu posibilitate de prelungire. Și universitățile vor fi închise.
O plimbare prin București, astăzi, la orele prânzului, relevă oricărui cetățean obișnuit imaginea unei capitale liniștite. Parcă prea liniștite, ar spune cei obișnuiți cu agitația și zgomotul Bucureștiului aflat mereu în mișcare, care are acel neastâmpăr pe care nici nopțile nu reușesc să îl reducă definitiv…
Prima zonă în care am mers a fost Piața Obor, celebră în toată România, nu doar bucureștenilor. De regulă, este plină la tot pasul de vânzători ambulanți care te ademenesc cu țigări, ciorapi și diverse nimicuri. Astăzi, în afară de câteva femei care vindeau țelină și lămâi la colț de stradă – ieftin, la 5 lei – și de vânzătorii de la tarabe, nimeni nu mai practica acel comerț clandestin.
Oamenii – unii cu măști medicinale, alții fără – treceau printre tarabe, intrau în hală, cumpărau. Nimic spectaculos, doar normalul într-un ocean de isterie și de știri alarmiste. Timpul avea, aici, alt ritm, diferit de cel obișnuit pentru Piața Obor.
Nici la metrou nu era aglomerație. Trenurile veneau regulat în stații, călătorii urcau – fără să se îmbulzească – efect al fricii de îmbolnăvire cu coronavirus sau al normalității cu care se circula? – și totul era, din nou, calm.
Cu toate astea, ciudat, am avut senzația că este liniștea dinaintea furtunii. Poate e doar o părere, o impresie și nimic anticipativ, totuși, am simțit că există o tensiune nemărturisită, poate neconștientizată de ceilalți…
Am crezut că, la Romană, voi vedea, cum era până acum, oameni la terase. Surpriză, însă, terasele erau aproape goale. Chiar și la Mc Donald's –ul cel mare era aceeași situație. Câteva erau ocupate, fie de două fete care se întâlniseră să mai schimbe o vorbă, fie de câțiva adolescenți.
Înăuntru, mai mulți tineri – să fi fost liceeni sau tineri studenți – așteptau la rând. Lipsea gălăgia specifică lor, cu care de obicei umpleau spațiul.
Între timp, veștile despre noi cazuri de îmbolnăviri continuă să ne invadeze. Oare cum va arăta Bucureștiul în zilele următoare, dacă acum este așa de... liniștit? Dar câte drame nu se ascund, uneori, sub cuvântul ”liniște”?
