BUCUREȘTI, 24 feb - Sputnik, Dragoș Dumitriu. După cum se știe, CCR dezbate la această oră sesizarea referitoare la un conflict de natură constituţională între Preşedinte şi Parlament privind desemnarea lui Ludovic Orban de a forma un nou Guvern.
Unul dintre cei care au pledat a fost vicepreşedintele Camerei Deputaţilor Florin Iordache, ex-ministru al Justiției. Deputatul a adus un argument de excepție care, dacă va fi luat în considerare de CCR, poate fi nu numai decisiv în speța de față, dar poate constitui baza suspendării președintelui Iohannis.
Iată pasajul cheie din pledoaria lui Florin Iordache:
”Alegerile anticipate trebuie să fie exclusiv consecinţa lipsei de funcţionare a Parlamentului şi nu un scop politic al preşedintelui sau al unei minorităţi parlamentare rezultate din alegeri”, a spus Iordache.
Deci, în cazul luării în considerare a argumentului - și regăsire a sa în motivarea CCR – atunci sintagma ”scop politic”, în sensul de interes partinic, poate fi o probă că Iohannis a încălcat prevederile constituționale privind independența, imparțialitatea politică a președintelui.
În același timp, aceeași situație duce la demonstrarea că Președintele se pune singur, voit, cu rea credință (provoacă o criză!) în situația de nu putea să își exercite funcția de mediator – funcție esențială, fără de care activitatea instituției președintelui își pierde sensul propriu, constituțional.
Cu alte cuvinte, interpretat extrem, argumentul lui Iordache, validat de CCR, arată că Iohannis nu s-a comportă ca un președinte conform Constituției, ci ca unul care, urmărind un scop politic partinic sau personal a vrut să își impună voința, uzurpând, dincolo de paradigma autorității sale constituționale, funcția de decident al susținerii parlamentare majoritare.
Pe scurt – tiranie! Și este primul caz după 1990 de o asemenea gravitate!
Acest argument este coroborat și printr-un altul adus de Iordache – ”În niciun caz Legislativul nu poate fi pus în situaţia de a da votul de încredere unui guvern sub presiunea pierderii mandatului”.
Deci, și o forțare a votului imperativ, sub presiunea pierderii mandatului - situație care duce la anularea de drept a votului.
”Preşedintele României nu-şi poate exercita atribuţiile constituţionale referitoare la desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru cu scopul deliberat de a declanşa o criză parlamentară pentru a dizolva Parlamentul, conferind astfel acestei competenţe o nouă conotaţia neconstituţională”, a argumentat Florin Iordache.
