BUCUREȘTI, 14 feb - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Am lucrat cu Valer Dorneanu și afirm fără șovăială că este unul dintre puținii români care respectă cu adevărat Parlamentul – în litera și spiritul acestei principale instituții a democrației. Dorneanu face parte dintre cei care înțeleg că fără Parlament un stat nu mai are sens democratic. Și apără acest principiu.
Cu toate acestea, decizia de ieri a Curții Constituționale pare că desființează un rol esențial al Parlamentului – acela de controla Guvernul, mai ales atunci când acesta vine cu principalul său mijloc de acțiune: Bugetul de stat.
Într-un comentariu pe excelentul său blog, Adrian Năstase spune exact același lucru:
”Până ieri, consideram că rolul cel mai important al Parlamentului în cenzurarea executivului îl reprezenta dezbaterea bugetului de stat, a alocărilor financiare pe diferite domenii și proiecte”.
Adrian Năstase subliniază și esența democratică a acestei acțiuni parlamentare: ”În anii anteriori, dezbaterile durau săptămâni de zile iar opinia publică afla cum sunt alocați banii”.
”Dezbaterea bugetului era expresia absolută a democrației parlamentare, fundament al statului de drept”, scrie Adrian Năstase, dând și exemplul ”luminos”: ”Gândiți-vă că, în Congresul american, guvernul ar îndrăzni să facă un astfel de lucru”.
De fapt, NU e corect ce spune Adrian Năstase, deoarece Constituția folosește un alt termen, mult mai simplu și clar decât ”dezbaterea”: ”APROBAREA”!
Constituția României, Art. 138 – ”Bugetul public naţional”
(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.
Bun, deci dezbaterea ca dezbaterea, e interpretabilă, pentru că în articolul Constituției NU apare termenul – în schimb APROBAREA e condiția sine qua non! Fără interpretări!
Ei bine, după ce am punctat acest aspect să mai clarificăm un altul, pe care l-am subliniat și într-un comentariu pe blogul fostului premier și președinte al Camerei Deputaților (urmașul lui Valer Dorneanu în această funcție): regula principală a CCR este de a răspunde EXACT la ceea ce este întrebată.
Nimic în plus! Altfel spus, Curtea Constituțională NU completează întrebări incomplete. De aceea, despre aceeași lege poți întreba de 99 de ori și să primești răspuns NU, iar al suta oară să ”nimerești” aspectul pentru care CCR răspunde DA. Pentru aceeași lege, repet!
S-a folosit oare în sesizare termenul ”dezbatere” în loc de ”aprobare”? Atunci bine, pa! CCR recunoaște (poate) ideea ”dezbaterii” în spiritul - dar nu și în litera Constituției! Pentru că nu se regăsește în text!
Adică, dacă la termenul ”aprobare” CCR nu poate spune decât OBLIGATORIU, la ”dezbatere” poate interpreta oricum. Mai ales că a avut și motive acum - trase de păr, dar a avut… cum ar fi amendamentele depuse de PSD și alții, preluate ”democratic” de Guvern!
Deci, întrebarea este CE au întrebat exact Ciolacu și Meleșcanu? Pentru că NU am găsit nicăieri textul integral al sesizării CCR. Pe nici un site sau FB al PSD. Oare de ce nu a promovat-o PSD, ca în celelalte cazuri de sesizări?
Căutând textul sesizării (sesizărilor, de fapt), am dat însă peste declarațiile lui Ciolacu:
”Nu există precedent în Europa ca un guvern democratic să vină cu un buget fără să fie dezbateri în Parlament”. Deci, juristul Ciolacu folosește termenul fatal – ”dezbatere”, nu ”aprobare”!
Apoi, citesc cum un jurist de calibru, Robert Cazanciuc, comite aceeași greșeală: ”Guvernul Orban nu a trimis niciun proiect de lege pentru dezbatere parlamentară”. Același termen ”nefericit”!
Iată-l și pe juristul Florin Iordache, cel care a reprezentat ieri Parlamentul la ședința de judecată a CCR, comițând fix aceeași „eroare”:
”De ce a fugit Guvernul de o dezbatere care în 2019 a durat o zi, în 2018 a durat două zile? Practic printr-o dezbatere transparentă de buget, cu două sau maxim trei zile de dezbateri, puteam adopta bugetul”, a declarat Iordache la ieșirea de la CCR.
Ce observăm? În toate trei exemplele s-a folosit termenul greșit, oferind posibilitatea Guvernului să se apere eficient, jonglând printre sensuri și articole constituționale - asta pentru că termenul corect și esențial – ”APROBARE” - NU a fost folosit! Cel puțin așa pare din declarațiile unor responsabili de acțiunea la CCR!
Altfel spus, părerea mea este că explicația deciziei revoltătoare și periculoase a CCR se află în sesizarea ”ascunsă” – și că PSD ”New Wave” sau „New Deal” a făcut o ”combinație”! Iar atacul a fost doar de formă, mascând un ”blat”.
În sensul ideii anterioare, revin la ”eroarea” cu ”dezbaterea” și mă întreb și de ce oare a depus PSD amendamente? Ca să dea motiv PNL să argumenteze că a fost ”dezbatere”?
Interesant este că declarația lui Florin Iordache de la finalul ședinței CCR e la fel ca a lui Ciolacu – subliniind cât de ”responsabili” au fost ei, parlamentarii, PSD, că altfel România nu ar fi avut buget!
Falsă și ipocrită apărare – România nu rămânea fără buget, ci mergea pe vechiul buget, pe care, de altfel, PSD ar fi trebuit să-l apere… că doar era cel făcut de ei! Lor le era teamă că lasă România fără bugetul lui Cîțu… sau ce?!
Deci, da, cred că decizia CCR e cea mai bună dovadă a blatului acceptat de PSD! Cu PNL, cu Iohannis, cu americanii, cu rușii, cu nemții, cu serviciile… habar n-am cu cine! Dar, în fapt, e o trădare a Parlamentului și a propriului electorat.
”De acum încolo, niciun guvern nu va mai veni în parlament pentru a dezbate bugetul - precedentul actual va fi folosit fără a mai putea fi contestat”, consideră Adrian Năstase. Dar, adaug eu, vina nu e a CCR, nu e nici doar a lui Iohannis, PNL sau a altora. E blat acceptat! Care poate fi anulat printr-o nouă adresare la CCR, de data aceea corectă.
P.S. Da, știu că Valer Dorneanu a votat pentru neconstituționalitatea asumării pe buget; dar dacă întrebarea era pusă corect, nu la ”blat”, cu siguranță majoritatea CCR ar fi fost convinsă să aibă aceeași opinie cu a lui.
