BUCUREȘTI, 9 feb - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Într-o analiză de excepție, celebrul jurnalist Sorin Roșca Stănescu pune o problemă pe care propaganda vrea să o ascundă – deși criticii îl acuză pe Iohannis că NU are un proiect de țară –iese la iveală că, de fapt, are un ”contraproiect”.
Acesta e și titlul analizei șui S.R. Stănescu – ”Klaus Iohannis și contraproiectul de țară”. ”Afirmația conform căreia Klaus Iohannis și PNL nu au elaborat și nu implementează un proiect de țară este total falsă”, spune SR Stănescu, arătând că ”Există așa ceva - cel puțin în plan programatic”.
”Numai că, practic, proiecția asupra viitorului acestui stat se materializează într-un contraproiect”, scrie SR Stănescu, subliniind că din această perspectivă, ”cifrele oficiale sunt cât se poate de concludente - România face pași mari și bine planificați... dar nu înainte, ci înapoi!”.
Jurnalistul pornește de la un contrast evident: ”din perspectiva bogăției naturale, ocupăm locul cinci în competiția cu statele UE, dar din cealaltă perspectivă, a calității vieții, suntem pe penultimul loc”.
Când calculăm bogăția și, respectiv, sărăcia unei națiuni, statistica este baza pe trei numere: Produsul Intern Brut al unui stat, PIB împărțit la numărul total de locuitori și Dinamica, explică SR Stănescu.
SR Stănescu atrage atenția că, în primii ani ai guvernării PSD, în care ”conform lui Klaus Iohannis, România a fost guvernată prost de către „ciuma roșie”, Produsul Intern Brut a crescut într-un ritm de 2.000 de dolari pe cap de locuitor pe an”, ceea ce duce la un total al creșterii PIB per capita, față de 2015, cu 6.640 de dolari.
”Pare enorm, dar nu este - în ciuda faptului că am înregistrat cea mai mare creștere din Europa și în ciuda faptului că această creștere, contrar afirmațiilor lui Klaus Iohannis, a fost sustenabilă”, scrie jurnalistul care pune o întrebare cheie – în aceste condiții, ”de ce am rămas în continuare în coada Europei?”
Explicația este că ritmul de creștere, ”deși printre cele mai mari din Europa, a fost insuficient” – iar decalajul nu poate fi recuperat ”decât prin imprimarea unui ritm mult mai mare”, arată jurnalistul.
Dar, apare ”o realitate dezolantă” - și anume că acest ritm, ”în loc să crească, încetinește, tot conform statisticilor oficiale, sub guvernarea PNL”.
Și, atenție – ”în condițiile în care, în mod explicit, Klaus Iohannis s-a transformat dintr-un președinte aflat în grevă, într-un președinte jucător”, subliniază SR Stănescu.
Practic vorbind, creșterea nu este asigurată ”printr-un elan politic și nici măcar în baza încrederii cetățenilor români într-un destin luminos al acestei țări”, atrage atenția SRS, ci de ”investiții și de voința națională de a le face”.
Ce înseamnă asta? ”A renunța la ceva pentru altceva - a renunța la unele satisfacții ale momentului, pentru satisfacții mult mai mari, prefigurate într-un viitor previzibil”, explică SRS, formulând o ipoteză uluitoare – ca venind din partea lui, dar pe care eu am susținit-o mereu – ”investiții specifice mult blamatei ”epoci de aur””. Adică, epocii Ceaușescu!
”Dacă Klaus Iohannis ar fi avut un proiect de țară și dacă PNL, aflat la comanda acestuia, și-ar fi însușit ipoteticul proiect de țară, atunci am fi putut observa două poziționări clare”, scire SRS – ”în primul rând o negare a politicilor guvernărilor PSD (…) preocupate excesiv de menținerea propriului bazin electoral”, ceea ce a dus la investiții ”prea puțin în dezvoltare și prea mult în creșterea veniturilor populației”.
Atenție la ideea forță: ”Liberalii ar fi trebuit să vină la semnalul lui Klaus Iohannis cu un program de natură să convingă populația că trebuie aleasă o altă cale - pe scurt și brutal vorbind, investiții specifice mult blamatei ”epoci de aur” - și care, în condițile prezente, să se ducă undeva la 10-15% din PIB”.
”În 10-15 ani, România, implementând un program îndrăzneț și inteligent, ar putea recupera o bună parte din rămânerea în urmă”, scrie SR Stănescu, care consideră că ”un program de țară liberal nu poate face abstracție și nu poate arunca pur și simplu la gunoi raționamentul de mai sus”.
Dar, scrie SR Stănescu, problema este că la nivel lui Klaus Iohannis și PNL ”dar și a societății românești în general – că un asemenea plan de țară nu numai că nu există, dar a fost chiar înlocuit cu un contraplan”.
”În mod deliberat, în mod programatic sau din pură prostie, în loc de un proiect de țară, ne-am trezit cu un contraproiect”, scrie SRS. ”Concret, cu un Guvern care, deși se numește național și liberal, face tot ce se poate pentru a ne împinge într-o direcție contrară” – fapt car e reflectat fidel în indicatorii menționați.
Concluzia include un adaos demolator – ”ar trebui să fiu pur și simplu orb sau de rea credință pentru a nu observa că acest contraproiect de țară este creat exclusiv în avantajul capitalului străin”.
Capitalul străin ”nu ar avea de ce să fie interesat nici de creșterea nivelului de salarizare al forței de muncă, nici de ameliorarea situației pensionarilor, dar cu atât mai puțin de impozitarea corectă a propriilor afaceri, de unde ar rezulta bani necesari investițiilor”, scrie clar SR Stănescu.
”Multinaționalele nu sunt dușmani ai României - sunt agenți economici, care doresc să acționeze să obțină profituri cât mai mari într-un mediu care le este favorabil”, explică franc SR Stănescu.
De asemenea ”statele care se află în spatele acestor multinaționale nu sunt state inamice ale României - sunt state partenere, dar, totuși, oportuniste, așa cum întotdeauna s-a întâmplat în istorie”.
”De ce să împarți la nivel european puterea și deciziile cu România? De ce ai face asta, dacă se poate și altfel?”, scrie în final Sorin Roșca Stănescu, una dintre cele mai realiste analize, pe care o puteți citi integral pe ”Corect news”.
De fapt, analiza celebrului jurnalist susține exact punctul meu de vedere: cea mai mare pierdere a României este faptul că NU a vrut să învețe nimic din experiența pozitivă a ”epocii de aur”, scoțând în evidență numai părțile rele, pe care le-a amplificat, în timp ce aspectele folositoare le-a îngropat sub 30 de ani de atacuri și denigrări la epoca de maximă dezvoltare și la cel care a tutelat-o, Nicolae Ceaușescu.
