Editorial realizat de Sergiu Praporșcic
Dimpotrivă, piesele confecționate de meșterii cojocari – bundițe (pieptare deschise), tot felul de cojoace, șube, gulere la hainele de iarnă, căciuli, mănuși, traiste și un șir de alte accesorii – sunt la mare căutare pe piața autohtonă, dar și peste hotare pentru că sunt naturale (produse din piei de ovine și caprine), calitative, prietenoase sănătății și nu poluează mediul ambiant.
Cojocăritul este pe cale de dispariție în Republica Moldova, deși în țara noastră există atât de multă materie primă, piei de oi și capre pe care ciobanii moldoveni, pur și simplu, le aruncă pentru că nimeni nu le solicită.
La Expoziția Națională ”Fabricat în Moldova 2020”, care s-a desfășurat la Chișinău, în perioada 29 ianuarie - 02 februarie 2020, a participat și meșterului popular Elena Cojan din satul Colibaș, raionul Cahul. Ea, împreună cu soțul ei, confecționează artizanal articole din piele de ovine, în special bundițe, dar nu numai, ci și căciuli, cojocele și altele.
Elena Cojan ne-a spus că materia primă o procurăm de la ciobanii cu care are încheiate contracte.
"Când se taie mieii în masă (spre exemplu, la Paști – n.n.), atunci luăm mai multe pielicele și le luăm crude ca să le putem conserva, să ne asigurăm că vor fi bune, că vor fi rezistente și nu se vor decolora", ne spune meșterul popular.
Chiar dacă pieile sunt prelucrate în condiții de casă, ele corespund pe deplin standardelor de calitate de astăzi.
"Acum, cei care se respectă și le poartă haine din piele naturală nu le mai întorc pe dos pentru că sunt astfel dubită încât rezistă la apă. Și nu doar că rezistă, dar nu mai au mirosul acela specific, sunt degresate foarte bine, tehnologia ne permite să le dăm orice culoare", precizează ea.
De la dascăl de fizică și matematică, la cojocărie
Am întrebat-o pe Elena Cojan cum a deprins meseria de cojocar și cum a obținut tehnologia de dubit.
"Eu de specialitate sunt profesor de fizică și matematică și am lucrat 40 de ani în liceu. Iar soțul meu este specialist în domeniu. El a deprins meseria de la părinții lui, de la taică-său care a făcut școală în domeniu în perioada interbelică, la români. Soțul meu a mers la tot felul de fabrici unde se prelucrează pieile, s-a perfecționat", spune ea.
Elena Cojan ne spune că articolele pe care le fabrică ea și soțul ei sunt făcute din exclusiv din pielicele de miei, cârlani, iezi, nu de animale mature, pentru că acestea au pielea vânjoasă și articolul făcut din ea, fie că este vorba de o bundiță, fie că de o căciulă, nu are un aspect vestimentar atrăgător.
Nu duc lipsă de cumpărători, dar nici volume mari nu au
Pentru că procesul de producere este unul artizanal, cei doi nu au volume mari de producție finită.
"Nu avem volume mari, nu aven nici magazin, producem atât cât este posibil în condiții de casă. Participăm la tot felul de expoziții în Republica Moldova, mergem acolo unde suntem invitați. Nici nu reușim să mergem peste tot unde suntem invitați, mai ales de sărbători, atunci când avem mai multe invitații pentru aceeași perioadă. Oamenii au aflat de noi prin intermediul internetului, a televiziunilor. Ne contactează. Noi ne-am trimis articolele în toate colțurile lumii", spune Elena Cojan.
Meșterul popular mai precizează că are un spectru larg de cumpărători, dat fiind că produc articole și pentru copii, și pentru maturi. Au articole și mai simple, pentru uzul zilnic, dar și articole care sunt piese ale costumului național.
Este interesant de precizat că acele costume pe care le comandă artiștii, actorii din teatrele populare, dansatorii pentru a evolua în scenă nu sunt butaforice, ele sunt bune de purtat zi de zi, nu doar de sărbători și pe scenă.
Colibaș, satul cu cei mai mulți meșteri populari
Elenei Cojan în place să povestească despre satul ei de baștină Colibași, care este amplasat la jumătate de drum între Cahul și Giugiulești, o regiune bogată în tradiții folclorice și una de interferență a zonelor culturale.
Elenei Cojan spune că, din observările făcute de ea, în jur de 90 la sută, dar poate și mai mult, din pieile de oi și cape sunt aruncate la râpă în Republica Moldova. Și asta pentru că cei care ar dori să le prelucreze nu au condițiile necesare pentru acest scop sau nu au suficienți bani ca să-și creeze astfel de condiții.
Date statistice dezolante: din an în an, tot mai puține ovine
Vom menționa că din an în an efectivul de ovine și caprine din Republica Moldova este în continuă scădere. Spre exemplu, dacă în 2015 numărul acestora, potrivit datelor statistice, era de 875 de mii, atunci deja în 2018 numărul lor era de doar 842 de mii.
Specialiștii sunt că sunt mai multe cauze care duc la această descreștere a efectivului de animale, dar cea de bază este, evident, rentabilitatea scăzută a afacerilor din domeniu. Dar rentabilitatea scăzută este determinată și de faptul că oierii nu pot să obține un preț bun din pielicele pe care, așa cum am scris mai sus, în cea mai mare parte le aruncă la râpă.
O altă problemă este legată și de faptul că ei nu pot comercializa nici lâna. Apropo, statistica indică că diminuare și a producției de lână în Republica Moldova: de la 1947 de tone în anul 2014 la 1850 de tone în 2017.
