Analiză de Alexandr Hrolenko, observator militar
Rezistența dură a insurgenților din diverse grupări în zona Idlib este sprijinită militar și financiar din afara țării, însă spațiul de manevră se îngustează treptat. Victoria forțelor guvernamentale și instaurarea păcii în Siria devin tot mai apropiate.
Forțele siriene au preluat controlul orașul Maarrat al-Numan, de importanță strategică, aflat în sudul provinciei Idlib, care reprezenta una din cele mai importante citadele ale teroriștilor grupării „Hayat Tahrir al-Sham” (fostul “Front al-Nusra”). Militanții și familiile lor au plecat în direcția frontierei turcești. A demarat deminarea clădirilor și infrastructurii de transport.
La nordul Siriei, în cele 40 de zile de operațiuni militare, au fost eliberate 46 de localități și un teritoriu de 320 kilometri pătrați de sub controlul grupărilor teroriste. Totuși, situația operativă rămâne una complicată și instabilă. O mare parte a teritoriului provinciei Idlib este ocupată de diverse grupări insurgente, care se opun forțelor guvernamentale, organizează ambuscade și atacuri cu bombe, provoacă confruntări de scurtă durată, se folosesc de teroriști sinucigași. Centrul Rus de Conciliere a Părților în Conflict avertizează cu privire la posibilele provocări cu utilizarea armelor chimice. Zona de securitate de la frontieră, de 30 de kilometri, rămâne una periculoasă. Există în continuare și amenințări externe.
Statele Unite își continuă prezența nelegitimă militară pe teritoriul sirian, își restabilesc activitatea militară, chiar dacă în decembrie 2018 americanii au anunțat lichidarea “halifatului ISIS” și retragerea trupelor din Siria. Mai mult decât atât, secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a acuzat Rusia și Iranul de „acțiuni nemiloase”, care ar împiedica încetarea focului în nordul Siriei. Totuși, bazele militare rusești pe teritoriul Siriei reprezintă o garanție de securitate, pace și stabilitate în Orientul Apropiat.
Aliați și inamici strategici
Președinții Rusiei și Turciei, Vladimir Putin și, respectiv, Recep Tayyip Erdogan, au anunțat pe 9 ianuarie introducerea unui regim de pace în Idlib. Insurgenții au profitat de armistițiu exclusiv pentru regruparea forțelor, suplinirea arsenalelor și resurselor materiale și tehnice, pentru pregătirea unor noi atacuri. Nici nu au încetat focul, motiv pentru care armata guvernului a reluat pe 16 ianuarie operațiunea „Zorile în Idlib”. Într-o astfel de situație complicată, principala sarcină a grupării rusești de trupe în Siria este lichidarea totală a teroriștilor. Rusia nu se va opri la o jumătate de cale până la instaurarea păcii și stabilității în regiune. Aici are anumite obligațiuni în cadrul relațiilor strategice între Federația Rusă și Siria.
Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a declarat că nu va exista și nici nu poate exista nicio milă față de teroriștii din Idlib. În același timp, el a discutat cu omologul său turc, Mevlüt Çavuşoğlu, despre eforturile comune, subliniind necesitatea separării forțelor de opoziție de teroriști. Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a declarat pe 29 ianuarie: “În ultimele zile în Idlib s-au intensificat atacurile din partea regimului, susținut de Rusia. În prezent Rusia nu-și respectă acordul de la Astana și Soci. Răbdarea noastră a ajuns la limită. Am spus Rusiei că în cazul în care nu veți înceta bombardamentele, vom face ceea ce considerăm necesar”. Totuși, la final a ținut să sublinieze că “nu e o amenințare, ci o așteptare ca Rusia să adreseze regimului avertizarea necesară”, a declarat președintele, citat de publicația Sabah.
Cu toate acestea, relațiile de alianță între Rusia și Turcia în direcția siriană rămân prioritare pentru relațiile interstatale și a politicii practice. Moscova și Ankara cooperează la reglementarea pașnică a situației din Siria, depășesc cu insistență toate piedicile și divergențele în parcursul spre o stabilitate regional. Întâmplarea face că Turcia a intrat în grupul de schimb de informații secrete, creat mai devreme de Rusia, Siria, Irak, Iran. Rusia și Turcia nu se amenință reciproc. Neînțelegerile sunt de ordin metodologic. Când Turcia nu se isprăvește în Idlib, Rusia o ajută, iar declarațiile politice dure au o viață separată.
Statele Unite urmăresc alte scopuri și mijloace în Orientul Apropiat (să ne amintim de asasinarea fără niciun proces și investigații a generalului iranian Qasem Soleimani în Irak).
Dacă Rusia se află în Siria oficială, la invitația guvernului țării, atunci prezența SUA este una ilegală. În opinia președintelui american, Donald Trump, militarii SUA „protejează petrolul” de pe teritoriul sirian (care aduce venituri aliaților SUA – kurzilor din “Forțele Democratice Siriene”). General-maior, adjunct comandantului operațiunii împotriva ISIS a remarcat că americanii din Siria asigură “gestiune eficientă” în lupta cu teroriști, însă această justificare este una foarte slabă. Autoritățile din Siria consideră că americanii jefuiesc țara.
Și, desigur, acțiunile militare al jihadiștilor în nordul Siriei convin Statelor Unite, drept justificare pentru prelungirea prezenței militare nelegitime în această țară. Moscova amintește periodic Washingtonului despre rolul lui, această fiind o poziție tot mai solidară a Damascului, Moscovei, Teheran, Ankara. Rezistența politico-militară a regiunii devine una mai dură, iar, în opinia renumitului analist militar, Daniel Davis (SUA), atacurile asupra trupelor americane în Irak și Siria vor putea “tot mai frecvente, sofisticate și mortale”.
Restabilirea păcii
Luând în considerație situația complicată din zona de deescaladării, părțile siriene și rusă au creat condiții pentru evacuarea populației civile din regiunile acțiunilor militare. Prin coridoarele umanitare, din 13 ianuarie, au plecat 1490 de localnici (în total, din 4 martie 2018, zona Idlib a fost părăsită de peste 46 mii de persoane).
Statele majore de coordonare interinstituțională între Rusia și Siria au venit cu o declarație: “Pentru stabilizarea situației în Idlib este necesară încetarea totală a susținerii și protejării grupărilor înarmate, precum și excluderea oricărei posibilități de transmitere insurgenților a ajutorului umanitar”.
După normalizarea situației în zona fierbinte a Idlibului, forțele guvernamentale ale Siriei și aliații vor restabili treptat și inevitabil controlul Damascului asupra teritoriul țării la Est de Eufrat. Mai devreme sau mai târziu, Siria va fi eliberată în totalitate de grupările paramilitare ilegale și protectorii lor străini.
