Alexandr Hrolenko, observator militar
Eficiența înaltă a tehnicii militare de producție sovietică și rusească impacienteaza Pentagonul, iată de ce piloții americani exersează tactica de luptă cu elicopterele Mi-24 în regiunea bazei aeriene Davis-Monthan, aflată în apropiere de orașul Tucson și frontiera cu Mexic. Astfel de manevre, cu utilizarea tehnicii militare rusești (sau sovietice) pe teritoriul SUA au mai fost desfășurate anterior.
Elicopterele de asalt Mi-24 sunt utilizate în cadrul exercițiilor celei de-a 55 escadrile a forțelor aeriene ale SUA pentru aprecierea capacității piloților americani și elicopterelor (inclusiv versiunii modernizate a HH-60G Pave Hawk). Câteva Mi-24 au fost cumpărate în Bulgaria de către o companie privată americană (din Alabama), în calitate de exponate pentru un muzeu al aviației din perioada războiului rece. În momentul în care de elicoptere s-a interesat Pentagonul, acestea au prins din nou viață în calitate de imitații ale unor amenințări pentru forțele aeriene ale SUA.
Purtătorul de cuvânt al bazei aeriene a SUA, capitanul Kurt Wallin, a menționat: “Antrenamentele cu utilizarea elicopterelor de asalt Mi-24 reprezintă un pas înainte, care va permite evaluarea capacităților elicopterelor noastre, actualității tacticii noastre, procedurii și armelor utilizate”.
Pilotul Stefen Adams, care face parte din cea de-a 55-a escadrilă, a adăugat: “Trebuie să înțelegem cum să acționăm împotriva unei sau altei amenințări în aer. Anume din acest motiv astfel de exerciții sunt foarte importante pentru noi”.
Despre ce amenințări se vorbește în Arizona, luând în considerație că țara vecină, Mexic, nu dispune de elicoptere Mi-24? Elicopterele de asalt Mi-24 se află în dotarea forțelor armate a mai multor state, care reprezintă “potențiali inamici ai forțelor americane, dislocate în toată lumea”, menționează publicația The Aviationist. Respectiva experiență a bazei aeriene Davis-Monthan va avea o proiecție mai largă.
Forțele aeriene ale SUA: hedoniști și masochiști
În Arizona elicopterul de asalt Mi-24 le-a fost pe plac americanilor, care l-au recunoscut drept “o armă cu o eficiență sporită”, ceea ce este destul de bine pentru un “veteran” de 45 de ani. În realitate, ei au făcut cunoștință cu această navă mult mai devreme.
Potrivit presei, la mijlocul anilor 80, în secret, subofițerul superior al armatei SUA Jeff Stayton a testat unul din modelele Mi-24 (Hind, conform clasificării NATO). Pilotul american a fost impresionat de: stratul armurei de protecție de o jumătate de inch, vizibilitate incredibilă în “bolul de sticlă”, turboreactoare puternice, sistemul de stabilizare automată a zborului, ermetizarea cabinei pentru protecția de armele chimice și biologice, și forța de ridicare asigurată în proporție de 28 la sută de aripile lungi ale Mi-24 (care dispune și de multe puncte de atașare a munițiilor).
În cercurile de specialiști este cunoscut pe larg caracteristica lui Stayton: “Dacă mi-aș dori să zbor cu elicopterul doar din plăcere, fără îndoială, Hind s-ar afla în vârful topului opțiunilor”. Uite așa arată hedonismul aeronautic. Altceva este să ajungi atacat de Mi-24 pe câmpul de luptă.
Elicopterul dispune de arme impresionante. Rachete neghidate pentru lovirea țintelor de suprafață la o distanță de 3500 metri. Rachete ghidate antitanc, capabile să lovească cu precizie înaltă țintele blindate ale inamicului la o distanță de 5000 metri.
Rachetele ghidate de tip “aer-aer” R-60 permit purtarea luptelor aeriene împotriva unor obiecte care zboară la altitudine mică, la o distanță de 20 de kilometri. Pe lângă tunul de 30 de milimetri, există containere suspendate cu mitraliere sau lansatoare de grenade de 30 de milimetri, precum și containere cu o pușcă de 23 de milimetri.
Suspensiile permit transportarea bombelor cu o masă de la 100 la 500 kilograme.
Mi-24 s-a prezentat excelent în acțiunile militare din Afganistan, precum în timpul războiului irano-irakian de la începutul anilo 80.
Având o supremație prin armele în dotare, elicopterele irakiene Mi-24 au dominat în luptele cu elicopterele de asalt iraniene Bell АН-1J «Sea Cobra» (loveau inamicul sau îl forțau să bată în retragere). În una din luptele aeriene, pe 27 octombrie 1982, elicopterul irakian Mi-24 a doborât avionul de luptă american aflat în dotarea forțelor iraniene F-4 «Phantom II», care dispunea de arme mult mai puternice.
Mai devreme, pe 8 iunie 1982, în cerul Libanului, elicopterul sirian Mi-24 a doborât avionul supersonic F-4 «Phantom II» cu două rachete “aer-aer” R-60, la o distanță de 8 kilometri. Paradoxal.
Pe lângă caracteristicile “fierului”, americanii au nevoie să ia în considerație și mentalitatea piloților. Spre exemplu, unii maeștri ai zborului efectuau în Afganistan cu Mi-24 “bucla lui Nesterov” (looping), cu arme și motor standard.
Spațiu operațional
Dotat cu arme grele, protejat cu blindaj și incredibil de rezistent, elicopterul Mi-24 a fost creat din start pentru un război clasic pe teatrul european de acțiuni militare – însoțire a trupelor pe câmpul de luptă, debarcarea desantului. După zeci de ani de exploatare, a devenit un simbol al perfecțiunii.
Mi-24 a participat la acțiunile militare din munți și deșerturi ale Afganistanului, în defileurile Caucazului și Pamirului, în pădurle tropicale din Africa ecuatorială.
Din 1991 cea mai mare popularitate au obținut-o modelele Mi-24P, dotat cu puști și Mi-24V, dotat cu o mitralieră cvadruplec de 12,7 milimetri.
Elicopterul Mi-24 a fost produs în serie între 1970 și 1989, fiind fabricate în total peste 3500 de nave. Cumpărătorii străini au primit între 1991 și 2014 peste 170 de elicoptere de asalt. Astăzi Mi-24 se află în dotarea a 50 de state. De fapt, în această privință nu există o unanimitate. Rosoboronexport consideră că în spațiul CSI este utilizat un număr semnificativ de Mi-24. Potrivit serviciilor de informații ale SUA, aproximativ 2100 de elicoptere se află în dotarea a 34 de țări. Nava demonstrează un raport optim între preț și calitate, fiabilitate și eficiență în luptă.
Elicopterele Mi-24 rămân unele din forțele principale de asalt ale aviației militare rusești, se află în serviciul multor state din CSI și cedează treptat locul diverselor versiuni ale Mi-35.
În afară de Rusia, elicopterul Mi-35 este exploatat în Azerbadjan, Brazilia, Venezuela, Irak, Nigeria – fiind exportate în total peste 100 de nave.
Ipotetic, Mi-24 și Mi-35 s-ar putea întâlni cu “Șoimii negri” în condiții de luptă reale. Multe depind de lista menționată anterior a “potențialilor inamici” și tratarea rațională de către strategii de la Pentagon a realităților lumii multipolare.
