Unele locuri din Chișinău păstrează și astăzi amintirea celui mai mare genocid din istoria omenirii – Holocaustul. Aceste locuri poartă ecoul suferinței, durerii, lacrimilor și disperării.
Mii de oameni și-au găsit sfârșitul în Ghetoul din Chișinău
Pe 24 iulie 1941 a fost luată decizia de înființare a ghetoului din Chișinău în perimetrul străzilor Pavlovskaia (astăzi str. Petru Rareș/Constantin Tănase), Haralambie (astăzi str. Alexandru cel Bun), Sfînta Vineri (astăzi Octavian Goga), Mărășești (astăzi str. Junimea), Sfîntul Gheorghe și Gării-Viilor-Bannaia-Siriiskaia (astăzi str. Grădinilor- Albișoara).
Ghetoul a fost îngrădit cu un gard de lemn și sârmă ghimpată, având un perimetru de 4 km. Începând cu luna august 1941, evreii din Chișinău sunt obligați să poarte la piept Steaua lui David. Astfel, evreii din Chișinău puteau fi identificați ușor de către naziști. În august 1941, ghetoul era păzit de 80 de gardieni, iar în luna octombrie numărul acestora a ajuns la 250.
Odată cu înregistrarea obligatorie a tuturor bărbaților, femeilor și copiilor evrei, aceștia erau strămutați în ghetou. Conform mai multor estimări, în ghetoul din Chișinău se aflau între 10.400 și 13.000 persoane.
"200 grame de pâine și 200 de supă pentru 13 mii de oameni. Înfometați și fără condiții de trai, de la copiii din fașă și până la bătrânii neputincioși – cu toții și-au găsit sfârșitul în aceste ghetouri. În total, pe teritoriul Basarabiei, existau 49 de, șapte dintre care erau mari (Chișinău, Rezina, Orhei, Edineț ș.a.), a povestit Ion Ștefăniță.
În fiecare apartament din ghetou locuiau 3-5 familii. Din cauza suprapopulării, condițiilor proaste de igienă, lipsei medicamentelor, hainelor și lenjeriei, apăreau diverse infecții precum tifos și febra tifoidă, ce căpătau proporții de epideme. Potrivit diferitor estimări, în toamna anului 1941, zilnic în ghetou se stingeau din viață între 10 și 25 de persoane.
Deportarea primului grup de evrei din ghetoul Chișinăului în Transnistria a avut loc în data de 8 octombrie 1941. Coloana deportaților parcurgea un traseu de 80 de kilometri timp de două zile. Din ghetoul Chișinăului a fost deportat și ultimul grup de evrei ce numără 257 de persoane. Conform diferitor surse, între 118 și 188 persoane au rămas temporar în oraș, însă și ei au fost deportați în Transnistria între 20 mai și 20 iunie 1942.
Astăzi, în locul intrării principale în ghetou (strada Ierusalim din sectorul Râșcani al Capitalei) se află "Monumentul Victimelor Ghetoului din Chișinău", inaugurat la 22 aprilie 1993.
Strada Calea Orheiului – drumul către moarte pentru mii de oameni
Termenul Holocaust s-a referit inițial la exterminarea evreilor, dar atrocitățile i-au inclus și pe romi, ruși, ucraineni și alții. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oamenii mureau nu doar în ghetouri și lagăre de concentrare, ci și în timpul luptelor dintre Armata Roșie și puterile Axei. Circa 650 de mii de locuitori ai Basarabiei și-au pierdut viața în perioada 1941-1944 – aproximativ un sfert din populație de până la conflictul armat.
Numărul evreilor basarabeni decedați, conform diferitor surse, variază între 250 și 300 de mii de persoane. Mai puțin de o mie de evrei basarabeni au supraviețuit Holocaustul. Dintre evreii basarabeni expulzați în Transnistria, aproximativ 14 mii au supraviețuit.
În perioada existenței ghetoului (26 iulie 1941 – 20 iunie 1942), prizonierii erau omorâți într-o ravenă din nordul orașului, în apropiere de actuala stradă Calea Orheiului. Trupurile celor împușcați erau aruncate în două gropi cilindrice mari, fiecare având diametrul de 7-9 metri și o adâncime de 16 metri.
"În acele două gropi de var care au fost amenajate pe acest loc au fost exterminați peste 14 mii de evrei: copii, femei, bărbați de diferite vârste", a remarcat Ștefăniță.
În prezent, în acest tragic loc se află Memorialul Victimelor Fascismului, inaugurat în anul 1982. Lucrarea îi aparține sculptorului și artistului plastic Aurel David. În 2015, au fost executate lucrări de restaurare și amenajare a monumentului cu contribuția arhitectului Simion Șoihet și sculptorului V. Jiglițki și V. Zaițev.
Cimitirul Evreiesc din Chișinău
Cimitirul evreiesc este unul din cele mai vechi cimitire din Chișinău. Este un monument istoric de artă de categorie națională, amplasat pe strada Milano, în sectorul Buiucani.
Cel de-al Doilea Război Mondial a provocat distrugeri considerabile în partea de est a cimitirului. În 1958, teritoriul a fost divizat în două părți, una dintre care a fost ulterior transformată de autorități într-o piață agricolă. Către 1960, partea de est a cimitirului a fost demolată, iar pietrele de morminte au fost zdrobite și apoi folosite la construcția gardului pentru partea de vest, dar și pentru alte cimitire din Chișinău și pentru pavarea aleilor din actualul parc "Alunelul", învecinat cu cimitirul.
"Cimitirul se întindea pe o suprafață de 15 hectare. În prezent, avem doar 12 hectare, dat fiind faptul că o bună parte a fost demolată, iar pe teritoriul cândva ocupat de cimitir au mai fost amenajate terenuri de tenis și blocuri locative. Atunci au fost distruse peste 15 mii de morminte. În prezent sunt 24 mii de morminte. În cimitir se găsesc o mulțime de morminte și monumente vechi de peste un secol", a relatat Ion Ștefăniță.
Potrivit lui Ștefăniță, din 1990 până în prezent, municipalitatea nu a alocat niciun leu pentru conservarea acestui patrimoniu.
"În ultimii 50 de ani, cimitirul evreiesc s-a aflat într-o stare avansată de degradare și abandon. În 2010, Agenția de Restaurare a Monumentelor a tras un semnal de alarmă, întrucât cimitirul evreiesc devenise un loc în care se făceau frigărui și multe alte lucruri urâte. Însă, din lipsă de bani, municipalitatea nu a oferit niciun leu pentru a proteja acest patrimoniu. Asta deși comunitatea evreiască a avut un rol deosebit în dezvoltarea Chișinăului. Ei au fost cei care au dezvoltat din punct de vedere economic această urbă", a subliniat Ștefăniță.
Totuși, din 2018, subiectul a revenit pe agenda autorităților. Recent, a demarat un proiect de reabilitare a acestui cimitir.
"La moment s-a curățit teritoriul de vegetație urmează ca arhitecții proiectanți să pună pe hârtie documentația de proiect ca la următoarea etapă să fie executate lucrările de amenajare: alei, iluminare ș.a.", a punctat Ștefăniță.
Anual, pe 27 ianuarie este marcată Ziua Internațională de Comemorare a celor 6 milioane de evrei și a altor victime ale Holocaustului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial. Această dată de comemorare a fost stabilită printr-o hotărâre a Adunării Generale a Națiunilor Unite, în anul 2005, fiind marcată Ziua Eliberării de la Auschwitz.
În ziua comemorării acestui tragic eveniment societatea este încurajată să mediteze odată în plus asupra istoriei Holocaustului în general, inclusiv asupra Holocaustului în Moldova și a consecințelor acestuia.
Oamenii trebuie să înțeleagă impactul acestui tragic eveniment. Să dea exemplu prin fapte de toleranță socială pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple niciodată. Să comemorăm victimele Holocaustului prin educare, pentru ca această pagină neagră a istoriei să nu se mai repete niciodată.
