Motto: ”Mai bine o armată de oi conduse de un leu,
decât o armată de lei condusă de o oaie”
Alexandru cel Mare
Leul e temut și admirat, e cântat cât trăiește, însăși moartea lui devine legendă. Chiar ucis, e cel mai de seamă trofeu al panopliei, prilej de mândrie pentru vânător, care-i elogiază puterea și curajul de fiecare dată când povestește cum l-a ucis… Leul bătrân, în singurătatea lui, e motiv de reflecție; fiecare pas, mișcare, răget al lui, de la primul, la ultimul, captează atenția, fiecare fir de iarbă al savanei îl poartă către urechile ciulite ale întregii firi…
Umilirea leului bătrân, ajuns neputincios, e o rușine, iar cei ce o fac sunt supuși disprețului în povestirile popoarelor. Bietului măgar, permanentă victimă batjocurii din creația populară sau din fabule, îi revine acest ”rol” – și prin el este dat exemplul micimii celui ce nu respectă măreția, chiar trecută de apusul pământesc.
Alecu Donici reia o asemenea temă în fabula sa ”Vulpea și măgarul”. Și merită să o citim cu atenția zilelor noastre:
”– Mintiosule! de unde vii?
O vulpe pe măgar văzând l-au întrebat.
– Drept de la leu, de vrei să ştii;
Am fost să-l văd şi m-am mirat
Cum au slăbit de tare;
Bătrân, neputincios: îţi pare
O fiară foarte de nimică
Acel ce când zbiera,
Tot codrul tremura,
Iar eu muream de frică.
Acum însă mai toţi,
Cu coarne şi cu colţi,
Cum pot îl dojenesc
Şi frica-i răsplătesc.
– Dar tu, eu socotesc că nu-i fi îndrăznit
De leu să te atingi? lui vulpea au vorbit.
– Aş! măgarul i-au răspuns.
Ba cred că l-au pătruns
Pereche de copite
De mine lui zvârlite.
Şi sufletele mici asemene urmează,
Când pe acei căzuţi din slavă împilează”.
De fapt, legenda – sau istoria – îl evocă pe leu, ca un model, iar bietul măgar e, vorba fabulei lui Krîlov - ”toți măgarii în lume sunt sadea numai măgari, fie cât de podobiți și cu aur poleiți”.
Când nu mai e în putere, măgarul bătrân e singur, lăsat în frig și ploaie, batjocorit, bătut, decrepitudinea lui nu stârnește nici milă. Bietul măgar, util cât era în putere, nici măcar nu e îngropat, ci e aruncat în câmp sau lăsat pradă ciorilor, ori hăcuit – chiar cât mai e în viață - și carnea pusă momeală la fiare…
Trist… și nemeritat, în cazul bietei ființe reale! Dar în cazul oamenilor pe care măgarul din fabulă îi simbolizează? Oamenii mici la suflet, cum spune Donici, aroganți de „poleiala” lor, cum scrie Krîlov?...
Nicolae Ceaușescu a trăit o viață grea, cu peste 15 ani de pușcărie politică, dar a avut puterea de a urma un ideal și a împlini un destin măreț: acela de construi o țară egală cu puternicii lumii, cel puțin în aspirația de a demonstra că se poate!
Ceaușescu a reconstruit o națiune, redând locul în societate – demnitatea socială - celor ce fuseseră excluși sau suferiseră în închisorile deceniilor anterioare. A construit școli, licee, universități așa cum nu a mai făcut-o nimeni în istoria noastră, a creat un sistem de învățământ performant, de o ambiție unică. De ce asta?
Pentru că, spre deosebire de consumismul capitalist, viziunea lui era o societate a omului nou, educat, logic, dedicat țării și profesiei, nu efemerei îmbuibări și distracției de proastă calitate!
Ceaușescu a creat, în acea perioadă de succes istoric al anilor 70, o națiune unită, fără resentimentele și tarele politicii vechi, fără deosebire de naționalitate sau credință…
Muzica Phoenix, Sfinx ori Savoy, Semnal M, romanele lui Marin Preda, Eugen Barbu sau Dinu Săraru, poezia lui Nichita Stănescu sau Adrian Păunescu erau românești și simțeau cu puterea, inspirația, le vine din țara asta, pe care acum nu știm cum să o părăsim și să o blamăm!
Se spune că dezvoltarea spirituală de atunci s-a datora ”dezghețării” și permiterii contactelor cu Occidentul… Ciudat, oare de ce acum, când avem „libertate totală”, nu suntem în stare decât de căderea în fără-valoare și în promiscuu?
Pentru că atunci jungla avea în fruntea ei un leu, care veghea ca măgarii, hienele și șerpii veninoși să nu devine modelele!
Ceaușescu avea acest proiect de viitor, de care mulți încearcă să râdă azi – pentru ca nu cumva să fie promovat… ”Omul de tip nou”, cel care urma să fie celula noii societăți. Un om cu un mod de gândire materialist dialectic, științific și istoric. Adică un om care să gândească logic, bazat pe cunoaștere, pe respectul valorilor reale, nu să fie înșelat de șarlatanii politici și ai pseudo-științei - așa cum, din păcate, se întâmplă azi…
Paradoxal, Ceaușescu, om cu școală puțină la bază, dar cu dorință de a învăța și a înțelege, a creat cea mai evoluată societate românească din istorie, cel puțin la nivel general, prin educație și cultură adevărată! Era cenzură? Da, dar în primul rând una a calității, pentru că nu era permisă apariția oricăror nebunii și scorneli, oricăror mizerii menite să ducă românii pe calea pierzaniei…
Nu, nu vreau să spun că Nicolae Ceaușescu a fost perfect, așa cum nimic nu e perfect din ceea ce este viu sau ideatic. Dar Ceaușescu a fost un leu, în toată măreția acestui simbol!
A trăit ca un leu, fiind primit ca atare de leii acelei epoci – și, fără doar și poate, De Gaulle, Nixon, Helmut Schmidt, Brejnev, Al Assad, El Sadat, Tito, Deng Xiaoping, Ițhak Rabin, șahul Reza Pahlavi au fost ”lei” adevărați, despre care se scriu istorii și se predau lecții ale realizărilor lor! Și câți alți ”lei” istorici nu l-au primit și tratat pe leul nostru ca pe unul de-al lor!
Numai ”măgarii” de la noi au lovit în bătrânul leu – atunci când forțe străine îl secaseră de putere! Și chiar l-au ucis, lovindu-l cu copitele lor!
Bătrânul leu a murit cântând, sfârșind o viață de glorie - nu așa cum au vrut ”măgarii”, în umilință! Cântul lui de final, cu glas dogit - de leu în agonie, dar fără dubii leu! - acoperă și acum zgomotul gloanțelor și răgetele isterice și mincinoase ale ”măgarilor”, multiplicate în 30 de ani în miliarde de ziare și emisiuni!
Ei, ”măgarii” care l-au ucis, au murit în rușine, unii au ajuns în pușcărie, alții s-au sinucis, câțiva agonizează acum în remușcări, alții nu mai știu cum să mintă pentru a scăpa de sfârșitul rușinos pe care, ca un blestem, societatea pe care au creat-o li-l pregătește! Precum măgarilor… reali!
Scuipați și loviți pe stradă, atacați de presă, uitați și chiar dezavuați de propriile creații politice sau civice – acesta e sfârșitul ”măgarilor” care au dat cu copitele în bătrânul leu! Rușine lor!
Da, bătrânul leu, cel propriu sau cel figurat în aceste rânduri azi, de ziua lui, va rămâne în istorie, în cultură, în minți și în suflete, pe când ei, măgarii, vor fi uitați, asta după ce ciorile vor fi terminat cu minora și decrepita lor prezență lumească.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacţiei Sputnik.
