BUCUREȘTI, 18 ian - Sputnik, Evan Răutu. În urma reacțiilor sindicatelor din Educație, dar și a articolelor din Sputnik și alte mass media, ministrul a postat în această dimineață un fel de justificare, omițând însă aspectul principal – că este ministru!
Mai mult, se poate spune că ministrul instigă la încălcarea legii!
”Eu sper că oricare profesor sau director responsabil din România, dacă ar trece pe culoarul unei școli și ar auzi ceea ce am auzit eu, ar încerca să intervină”, scrie ministrul Educației, ignorând sau sfidând Legea Educației!
Cum adică… să intervină?! Adică să intre peste carul didactic, încălcând Art. 272 (1) din legea Educației?! ”(1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfăşurării activităţii didactice de nicio autoritate şcolară sau publică”.
Concret, ministrul Educației instigă ca, în baza unei impresii personale – ”ar auzi ceea ce am auzit eu” (!!!) – să intervină, călcând astfel prevederea legală citată!
”Nu am fost în acea școală pentru doamna învățătoare, dar sunt un om căruia chiar îi pasă de copii, elevii mei pot depune mărturie”, spune Anisie, introducând deci ”mărturia” elevilor, a minorilor, în demersul său evident promoțional, dacă nu chiar electoral.
Și, atenție la ipocrizia ministrului: ”Aș fi vrut să fiu mai calmă în acea interacțiune și este regretabil că, pentru moment, nu am fost atentă la prezența presei și expunerea copiilor, lucru pentru care îmi pare rău”.
Pe bune?! Cât de proști îi crede pe cei ce citesc aceste rânduri ca să afirme cu atâta ipocrizie că ”NU a fost atentă le prezența presei”?! Când ea venise, în cel mai bun stil al unei campanii politice, cu o mulțime de reporteri și cameramani?! Apropo – s-a organizat cumva deplasarea de către Minister, eventual cu microbuz pus la dispoziție?
Și, încă o dată, în acest fragment, Anisie a demonstrat că NU îi pasă de cadrele didactice, pentru că spune ”îmi pare rău” pentru ”expunerea copiilor”, dar nimic despre afectarea imaginii și chiar a viitorului (carierei, sănătății) învățătoarei!
Legea Educației, Art. 272. (3): ”Înregistrarea prin orice procedee a activităţii didactice poate fi făcută numai cu acordul celui care o conduce”.
A avut Anisie acordul învățătoarei? NU! A fost făcută praf tânăra în fața mass media – și, implicit în fața opiniei publice, plus secvența distribuită ”viral” pe Internet? DA! A suferit o lovitură de imagine tânăra învățătoare? DA! Va fi timorată de acum încolo și, probabil, va avea dificultăți în a preda după ce a fost făcută praf de ministru? Cel mai probabil, DA! A suferit psihic după acest incident, fapt care îi poate afecta prestația în învățământ, în relațiile sociale și chiar sănătatea, pe scurt, viitorul? Probabil, DA!
Regretă ministrul toate astea? Din ceea ce scrie – NU! Pe de altă parte, ministrul a acuzat-o pe învățătoare în fața mass media că ”urla”. Termenul este evident deplasat, dovedind subiectivismul și intenția de a face ”spectacol” a ministrului.
În final, Anisie încearcă să dreagă busuiocul, dar insistă să ocolească recunoașterea greșelii!
”Cred că profesorii din România, mai ales cei care au motivație să lucreze acolo unde este mai greu, merită și trebuie să fie respectați și încurajați”, spune Anisie, ”La fel cum cred că există o nevoie uriașă de înțelegere și echilibru. Inclusiv pentru un profesor care greșește”.
Deci, concluzia pe care o dorește la final, e că învățătoarea a greșit, dar NU și ministrul! Atât tupeu… numai în politică găsești!
Din păcate, ministrul nu înțelege (sau nu vrea să înțeleagă) că sindicatele din Educație și cadrele didactice, în general, au fost indignate de acea acțiune samavolnică – și că ministrul nu este vreun ”stăpân” sau vreun ”jucător” pe modelul lui Traian Băsescu, personaj în partidul căruia (PDL) s-a remarcat Monica Anisie.
