BUCUREȘTI, 16 ian - Dragoș Dumitriu, Sputnik. Moartea Cristinei Țopescu a stârnit multe controverse – cel mai mult șocând opinia publică sfârșitul în solitudine al unei vedete TV. După, cum știe, Cristina a avut alături doar câțiva căței, în timp ce oamenii nu au fost lângă ea în ultimele clipe.
”Aparent paradoxal, marii eroi ai Creștinismului, pustnicii, au murit mai degrabă precum Cristina Țopescu: singuri, plânși de animalele din jurul lor, decât înconjurați de familie și de cei dragi lor”, spune cunoscutul teolog Bogdan Duca.
De fapt, Bogdan Duca atrage atenția că, în creștinism, spre deosebire de alte religii, în învățătura Bisericii ”slujbele de înmormântare sunt de rang inferior: simple ierurgii/sacramentalii, importanța lor”.
În schimb, atrage atenția Duca, importanța acestor slujbe este foarte mare pentru credincioși. ”Și e de înțeles: e vorba de moarte, de marea trecere”, spune analistul.
Ei bine, dacă în alte religii se acordă ”o importanță maximă ritualului funerar (ceremonii complexe, atenție la detalii, formule religioase și magice rostite, incantații), toate menite să asigure buna tranziție a omului în moarte” – în Creștinism e altfel.
”În Creștinism, contează cum mori, nu ce fac alții cu trupul tău după ce mori”, spune dr. Bogdan Duca. ”Ai murit creștinește, adică împăcat cu Dumnezeu și oamenii? Poți să fii înmormântat oricum, ești sfânt”.
În caz contrar – ”Nu ai murit creștinește? Poți să dea alții 72 de "punți" și sa se facă parastase cu caviar, tot la dracu, sau, sperăm, la mila lui Dumnezeu, te duci”.
Cristina Țopescu a trăit o viață de om bun, ajutând chiar și pe cei care greșiseră și societatea îi blama (vezi cazurile Huidu sau Tudor Chirilă), sacrificându-se dezinteresat, pentru prietenie și colegialitate.
Dar marea ei bunătate a dăruit-o ființelor fără grai, părăsite, oropsite, lovite, flămânde și fără adăpost – cărora le-a oferit, peste toate acestea, ceea ce Hristos a spus că este esența lui Dumnezeu: iubirea, mângâierea.
Deci, da, Bogdan Duca are dreptate, Cristina a murit precum un sfânt creștin - singură, plânsă de animalele din jurul ei - împăcată cu Dumnezeu.
Și nici nu mai contează ce s-a făcut cu trupul ei.
”E drept, când vezi înmormântările de acum, acestea sunt prea puțin creștine”, spune Duca, ”Ierurgia e tratată ca mai importantă ca toată viața creștină - sute și sute de obiceiuri se respectă cu rigoare pentru a garanta bunul tranzit al sufletului spre fericire, ce contează că 99 la sută din ele sunt păgâne?”.
În plus, spune teologul, ”legende dubioase le "creștinează" și acum toți credincioșii medii și mediocri sunt convinși că sufletul după moarte trece prin etape în care trebuie ajutat de cei vii”.
”Căni cu apă la ușă, punți, oglinzi acoperite, n tipuri de colaci, "toiag", priveghi și "stâlpi", parastase complexe și colive, meniuri standard de "pomană", stropirea mortului cu vin, "sigilarea mormântului", tămâiatul lui, dusul apelor...”, enumeră teologul obiceiurile – unele chiar ciudate.
Ca vechii păgâni, creștinii actuali au nevoie de certitudini, spune Bogdan Duca. ”Iar un ritual bun asigură aceste certitudini. Deh, e și o mecanică a salvării, cu "șuruburi" și "piulițe" spirituale”, conchide teologul, nu fără meritată ironie.
