BUCUREȘTI, 15 ian - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Grupul de Investigații Politice condus de Mugur Ciuvică a prezentat, ca din întâmplare, situația unui dintre cei mai puternici și controversați oameni de afaceri români, Nelu Iordache – ”îmbogățit din contracte cu bani publici”, acum inculpat în 6 procese penale, ”cu prejudicii totale de peste 275 milioane euro”.
Dosarele au intrat în lucru acum câțiva ani, mai precis începând cu 2012, într-unul dintre ele Iordache fiind deja condamnat, la fond, la 6 ani și 3 luni de închisoare, precizează GIP.
Mugur Ciuvică dă detalii despre toate aceste dosare pe pagina Grupului – dar pe noi ne interesează două aspecte: primul - multitudinea domeniilor în care Iordache (direct sau prin firme) este suspectat/ anchetat/acuzat de activitate infracțională; al doilea – dosarul în care a fost (și este?) implicat și Ludovic Orban.
Aceste două aspecte mai scot în evidență un altul, al treilea, pe care doctorul Ciuvică nu îl punctează: alegerea făcută de ministrul (Transporturilor) Orban de a colabora cu un personaj de tip Nelu Iordache.
Deci, pe scurt, Nelu Iordache a fost trimis în judecată în 6 dosare de corupție:
- dosar privind fraude cu fondurile europene alocate pentru construcţia autostrăzii Nădlac – Arad, prejudiciul stabilit de DNA fiind de circa 260 milioane euro;
- dare de mită;
- prejudiciu la Poșta Română de 3.395.286 euro;
- evaziune fiscală, fiind acuzat că a prejudiciat bugetul de stat cu circa 5,1 milioane euro;
- dosar de evaziune fiscală pentru o pagubă de 2.1 milioane euro la bugetul de stat
- dosarul șoselei Transalpina, cu un prejudiciul stabilit de DNA de 4,7 milioane euro.
Cum s-ar spune – iată omul! Omul cu care a ales să lucreze în condiții speciale ministrul Ludovic Orban, cel care, pe atunci, o respingea vehement pe Laura Codruța Kovesi!
Ponta: ”Cel mai mare tun a fost dat împreună cu Ludovic Orban”
Ei bine, acest ultim dosar, Transalpina, a început în mai 2014, și în el este vizat și ministrul Orban. Să precizăm că Nelu Iordache și Ludovic Orban au fost achitați în primă instanță de Tribunalul București, dar recursul declarat de DNA se judecă la Curtea de Apel – și se judecă de foarte mult timp. De ciudat de mult timp!
”Cel mai mare tun al celui de la Romstrade, Iordache, a fost dat împreună cu Ludovic Orban (…) 270 de milioane de euro din buget, nu din fonduri europene, pentru o lucrare, Transalpina, dar care nu a fost niciodată finalizată”, declara în august 2014 premierul Victor Ponta.
Iată însă câteva detalii semnificative ale acestui dosar, care par să justifice exclamația fostului premier Ponta.
În aprilie 2008, Compania de Autostrăzi a scos la licitaţie proiectul pentru modernizarea Transalpina, iar Romstrade, firma lui Nelu Iordache, a câştigat contractul în valoare de 345,4 milioane de euro. Dar ce avantaj a avut câștigătorul? CNADNR a ales metoda creditului furnizor – deci constructorul obține banii de lucrare dintr-un împrumut bancar, execută lucrările, iar ulterior statul le decontează.
Corpul de Control al Guvernului Ponta susţine că tocmai utilizarea acestui ”creditul-furnizor ar fi fost un paravan pentru ca statul să fie prejudiciat cu peste 300 milioane lei.
”Am făcut multe… dar nu-mi amintesc niciuna”
Întrebat de Digi24 în 2015, Ludovic Orban nu-și mai aduce aminte de modul în care a fost aleasă această procedură… deși a fost „perla mandatului” său de ministru.
”Au trecut ani buni de atunci… S-a discutat de posibilitatea finanţării de către companie, fie din bugetul companiei, fie printr-un alt sistem care să implice compania şi nu bugetul de stat”, a declarat Orban, omițând că, în final, tot statul plătea.
Mai mult, ”fostul ministru spune că acest tip de finanţare a fost utilizat destul de des”, consemnează Digi24, care precizează ”Totuşi, nu-şi aminteşte un proiect similar” iar inspectorii guvernamentali ”spun că Transalpina a fost singura şosea reabilitată prin sistemul credit-furnizor”.
Reporterul întreabă: ”În mandatul dumneavoastră au mai fost contracte aşa mari făcute pe credit-furnizor?”
Ludovic Orban răspunde: ”Nu, nu cred că au mai fost contracte pe credit-furnizor”.
Deci, clar, Nelu Iordache, cel cu cartea de vizită prezentată anterior – și despre care se vorbeau în ”piață” multe – a fost excepția aleasă de Orban. Deși Orban contestă că el ar fi decis…
”Nu am fost implicat în niciun fel în derularea licitaţiei, în negocierile care au avut loc pentru semnarea contractului”, se jură Orban.
Interesant – deci ministrul nu a avut un rol în ”derularea licitaţiei”… dar în stabilirea condițiilor și criteriilor licitației o fi avut? Veți citi mai jos că Orban, aflat în ultimul an de mandat (2008), ”intuia” ceva.
Atenție la ce spunea Corpul de Control al Guvernului Ponta: ”Ludovic Orban a promovat în Executiv o hotărâre care avea ca scop finanţarea de la buget a acestui proiect”.
Dar, arată sursa citată, ”actul normativ n-a avut însă avizul specialiştilor Ministerului Economiei şi Finanţelor”.
Dar, interesant, dacă Orban nu a avut un rol – atunci de ce liberalii declară mândri că lui i se datorează reabilitarea anchetată de DNA?
”Eu îl cunosc pe Orban care a ajutat foarte mult Gorjul. Dacă nu era el, noi nu realizam Transalpina. L-a rugămintea mea, mergând cu Leuștean, care era șef la Secția Drumuri, a fost de acord să refacă drumul romanilor, să-l înceapă la noi și să-l ducă până în Alba”, a declarat în 2019 fostul baron liberal de Gorj, Dan Ilie Morega, personaj important și în activul PCR Gorj (până în 1989, desigur).
Deci, Orban a avut un rol decisiv, spun liberalii. Și nu numai ei.
De exemplu, ProTv titra ”Cine a dat o “gaură” de 388 de milioane de lei pe Transalpina. Doi foști miniștri PNL vor fi reclamați la DNA”. Postul TV transmitea, referitor la caz și la necaz, adică la dosarul făcut în baza raportului Corpului de Control al premierului, că ar vorba de ”Hotărâri de guvern ilegale”.
”Ministrul Orban ar fi cerut însă adoptarea în regim de urgenta a hotărârii de Guvern privind contractul de modernizare a „Transalpina” (HG 1.141/2008), deși nu avea avizul obligatoriu al ministerului Economiei si Finanțelor”, transmitea ProTv în 2015.
Adică Orban a făcut tot ce a putut ca lucrarea să demareze – în condițiile în care, în mod normal și istoric, o asemenea licitație nu se încheie decât după contestații, blocaje etc. Orban era în ultimul an de mandat ca ministru… teoretic și în virtutea ”tradițiilor” românești NU avea cum să prindă finalizarea licitației și începerea lucrărilor. Doar dacă… știa mai multe despre licitație! Sau îl învățase un tip ”șmecher”, gen Nelu Iordache.
”Drumul inutil şi exorbitant de scump” – ”nu se regăseşte printre obiectivele prioritare”
Totuși, de ce s-a apucat Orban de lucrarea – altfel frumoasă, spectaculoasă? Iată câteva date din Raportul Curții de Conturi, din capitolul 2.5.1 ”Referitor la prioritatea obiectivului”:
- ”Nu au existat suficiente elemente credibile, reale şi fundamentate care să justifice demararea obiectivului de investiții”,
- ”După ce opţiunea a fost făcută, derularea investiţiei a cumulat în practică, în mod inexplicabil, aproape toate tipurile de vulnerabilităţi, disfuncţionalităţi şi deficienţe constate de audit in activitatea specifică a companiei”.
- ”Transalpina” nu se regăseşte printre obiectivele naţionale prioritare, reglementate prin Legislaţia primară (OG 16/1999/ LG nr.1/2002, LG 203/2003 şi LG 363/2006), fiind o iniţiativă a conducerii MTI şi a celei a CNADNR, din anul 2008.
- ”Iniţierea şi aprobarea proiectului au fost făcute in condiţiile în care numeroase obiective cuprinse in programele şi proiectele prioritare şi de interes public naţional şi în programele anuale de investiţii ale companiei nu fuseseră demarate (…) în majoritatea cazurilor motivaţia fiind aceeaşi, adică insuficienţa surselor de finanțare”.
- ”Necesitatea proiectului de investiţii nu a fost in mod real fundamentată, din punctul de vedere al importanţei, al economicităţii, eficienţei şi eficacităţii activităţii”.
Și multe altele… Cunoscuta revistă pro-europeană și pro Iohannis ”22”, titra în 2015, sub semnătura lui Sorin Ioniță, ”Transalpina se întoarce: prostie pură sau crimă cu premeditare?”.
Ioniță numește Transalpina ”drumul inutil şi exorbitant de scump care suie în Parâng la 2150 metri şi coboară apoi în Valea Lotrului, in the middle of nowhere, cum se zice”.
”Nu de alta, dar cazul pare că va exploda zilele astea în freza unor liberali ca Orban şi Vosganian, care au făcut presiuni ca miniştri pentru aprobarea acestui proiect absurd”, scria Sorin Ioniță în revista ”22”.
Sigur că nu putem fi de acord cu inepția antinațională a lui Ioniță că Transalpina ar fi un ”drum inutil”, dar iată că decizia investiției – făcută mai ales în ”contextul” Nelu Iordache – ridică semne de uimire și revoltă chiar din zona #REZIST!
”Nu am absolut niciun fel de legătură”… e pură întâmplare
În final, să publicăm și reacția lui Ludovic Orban la faptul că dosarul l-ar mai viza și pe el: ”Nu am fost citat, nu am fost citat nici de instanţă la redeschiderea dosarului, pentru că, dacă ar fi avut vreo legătură cu mine, obligaţia instanţei era să mă citeze. (...) Ca atare, nu am absolut niciun fel de legătură”.
Chiar așa să fie? Păi toate datele spun altceva – iar faptul că dosarul încă se află în instanță… spune și mai multe. Mai jos puteți citi postarea integrală a Grupului de Investigații Politice. Publicată, cum spuneam, dintr-o pură întâmplare…
Întrebare: oare demisia lui Orban va fi de bună voie – sau se va repeta faza de la (candidatura la) primărie?
