BUCUREȘTI, 13 ian - Sputnik, Evan Răutu. Evenimentul tragic al decesului cunoscutei realizatoare TV Cristina Țopescu a șocat opinia publică și a ridicat un mare semn de întrebare: cum s-a putut ca o vedetă TV, cu foarte mulți prieteni și colaboratori să fie ”uitată” timp de trei săptămâni - mai ales într-o perioadă plină de activități mondene?
Dar, pe lângă asta, Cristina Țopescu mai avea și un angajament într-o instituție publică – unde s-a lucrat în această perioadă și unde absența ei nu a ridicat semne de întrebare! Cunoscuta avocată Ingrid Mocanu face o analiză a acestei situații.
”Din 26 decembrie 2019 nimeni nu s-a interesat de Cristina Țopescu”, constată avocata. ”Era consiliera ministrului sănătății. Pe 30 și 31 s-a lucrat, s-a dat pontaj, s-au făcut apoi state de plată. Luna asta deja s-a luat salariul. O fi fost plătită pentru zilele alea?”
Sigur că întrebarea are o doză de cinism, dar chestiunea e serioasă, mai ales dacă punem problema unui caz celebru: Dragnea.
”La Dragnia așa era fapta: niște dudui luau bani și nu se duceau la serviciu. La actualul ministru al sănătății nu se pune?”, întreabă Ingrid Mocanu.
Pe de altă parte, Ingrid Mocanu se referă și la unele accente mai dure ale militantismului ei – și anume ieșirile verbale de tip #REZIST.
”Desigur că este trist și regretăm profund ce a pățit. Era dintre aceia care iubea animalele... oamenii mai puțin... plăcerea haștagiană de a vedea semeni prin pușcării nu poate fi compensată decât cu aroganța că iubesc animalele”, scrie Ingrid Mocanu.
Și, fără discuție, o palmă se cuvine și celor care se declară acum prietenii ei – și care au uitat complet de ea în aceste zile: ”A murit cu animalele... departe de oameni și fără ca vreunuia dintre cei ce se clamează prietenii ei la TV să-i fi păsat și să fi vrut să știe ce este cu ea”.
”O mare pierdere, o dramă reală, care ne arată în ce s-a transformat societatea noastră”, scrie Ingrid Mocanu, ”ființa umană s-a născut prin modalitatea inteligentă în care s-a organizat, în comun, în cete, căci un trai individual nu ar fi asigurat perpetuarea speciei”.
Și concluzia tragică este: ”Acum suntem dezbinați, ne urâm mai mult decât oricând și îi izolăm pe toți ceilalți, fără să ne pese de nimeni altcineva decât de noi. Ce mai urmează? Sfârșitul umanității? Că atât ne-a mai rămas”.
