BUCUREȘTI, 26 dec - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Andrei Păunescu este cantautor, poet, jurnalist, om de televiziune, profesor universitar și, mai ales, este mintea și sufletul „Cenaclului Flacăra”. Pe scurt spus, Andrei Păunescu este demnul fiu al genialului său tată, marele Adrian Păunescu.
Andrei Păunescu are, la fel ca tatăl său, un spirit mereu treaz, atent la tot ce se petrece în societate – și se reacționează prin scris, unde demonstrează că are aceeași pană ”ascuțită” ca și tatăl său, chiar dacă stilul diferă.
Adrian Păunescu era de o amploare inegalabilă, subiectul se pleca strivit sub greutatea profunzimii scrisului; Adrian Păunescu nu critica, ci înfiera parcă pentru eternitate, pentru marele AP nimic nu era mic, neimportant – orice și oricine a devenit parte a istoriei, odată ce AP a scris despre el.
Andrei Păunescu este tranșant, direct, merge la țintă. AAP este o sabie, taie și împunge precis, este criticul clipei, curajos – fără teamă și reproș. Profunzimea lui AAP se deduce, nu e copleșitoare ca a tatălui său, ci e mai curând un avertisment: ”Iată efectul, iată ce se va petrece în urma clipei despre care scriu”.
Iată o mostră – poezia scrisă anul acesta pe 8 noiembrie, intitulată ”ROMÂNUL MIC SUB KLAUS ȘI LUDOVIC”, o lecție de atitudine în mijlocul unui… val contrar. Dar, după cum scriam, este un avertisment pentru români prin a căror ”orbire se năruie cetatea, dând la trădători, iar, legitimitatea”
Vai, române, cum devii tu tot mai mic,
Sub Iohannis Klaus și Orban Ludovic,
Președinte, premier, de șanț și gard,
Neaoș SRI cu Hellvig Eduard!
Kovesi făcu din lege - fărdelege,
Doar pe-ai noștri să îi sperie, să-i lege,
Iar străinul liber la furat să fie
Ca un șef de sclavi venit prin colonie.
Tragic, trivial, e că românul verde,
Când conduce, rău, meschin, umil, se pierde
În complicități, trădări, prostie, teamă
Și își vinde neam, onoare, țară, mamă.
Biet române, cum rămâi sărac, pitic,
Sub Iohannis Klaus și Orban Ludovic,
Prin orbirea ta, se năruie cetatea,
Dând la trădători, iar, legitimitatea.
