Pe plan militar și paramilitar, am văzut cum se acționează în cazul așa-numitelor „state-rebele”: prin susținerea, finanțarea și chiar organizarea unor „proteste ale opoziției”, declanșarea unor „кevoluții” mai mult sau mai puțin „colorate”, care duc în cele din urmă la schimbările de regim. Iar dacă aceste metode nu sunt suficiente, se invocă necesitatea unei ”intervenții umanitare” și intră în acțiune NATO, condusă de SUA.
Pe plan social și ideologic, au fost slăbite structurile de susținere ale societății, ierarhiile, clasele sociale: clasa intelectualilor liberi și clerul, apoi clasa micilor comercianți independenți și în general toată clasa mijlocie. Globalismul divide societatea în „elita” celor foarte puțini, super-bogați care dețin puterea, iar de cealaltă parte este marea masă ținută în ignoranță, sărăcie și manipulată să voteze după cum i se sugerează cu abilitate de către mass-media aproape în totalitate aservită Elitei. Democrația a devenit un instrument al nivelării și de-structurării (atomizării) societății sub motivația egalității, a drepturilor omului. Un exemplu: în țările emancipate nu se mai permite să manifești elementele religoase creștine ca să nu îi jignești pe alții, mai exact pe imigranți, și de aceea religia creștină trebuie — în viziunea legiuitorilor globaliști — dosită, marginalizată, practicată doar în privat. Progresiștii doresc ca familia tradițională să nu mai reprezinte un model fundamental, ei susțin că pot exista la fel de bine căsătorii LGBT. Că drepturile individului sunt mai importante decât ale comunității. Că însăși ideea de a mai exista „națiuni” ar fi căzut în desuetudine.
În ceea ce privește conceptul de națiune, de exemplu, filosoful german Hegel vedea „națiunea” ca o expresie a unei ordini divine manifestată pe Pământ: „Unitatea Voinței universale și subiective se regăsește [arhetipal vorbind, nota mea] în stat, în legile sale, în aranjamentele sale universale și raționale”. [1] Iar un important istoric, și om politic român, Nicolae Iorga, spunea că ceea ce definește o națiune este o comuniune de conștiință și de suflet între membrii aceleiași națiuni: „Nu suntem laolaltă pentru că există pentru toți același regim vamal, aceeași administrație, aceleași împrejurări de zi cu zi, ci pentru că același suflet ne însuflețește pe toți”. [2]
Vedem însă că progresismul și „gândirea corect politică” din societatea euro-atlantică de astăzi tind să conducă la o uniformizare și dez-agregare a acestor resorturi profunde la nivel de conștiință și suflet național. În felul acesta rezultă un conglomerat amorf, plat, care și-a pierdut dimensiunea verticală: a rădăcinilor în tradiții și a aspirației colective spre un model dumnezeiesc.
Referințe
1.W.F. Hegel, Philosophy of Law, in Jacob Loewenberg (ed.), Hegel: Selections (New York: C. Scribner’s Sons, 1929), § 331
2.Discurs din anul 1906 al lui Nicolae Iorga, citat în „Discursuri ale marilor români, valabile și astăzi”, Matricea românească, 16 martie 2017, https://matricea.ro/discursuri-ale-marilor-romani-valabile-si-astazi-iv-nicolae-iorga-numai-pe-vorbirea-limbii-nationale-se-poate-intemeia-sentimentul-de-solidaritate-nationala/
Editorial de Calistrat M. Atudorei, doctorand în filosofie, autorul cărții ”Planurile Americii pentru hegemonia mondială”, președintele Asociației ”Forumul Țărilor Nealiniate” din România
Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.
