BUCUREȘTI, 29 nov – Sputnik, Georgiana Arsene. Petre Roman susține că, practic, a avut două vieți și că nu este vorba despre două existențe paralele, ci despre două începuturi. Mai exact, vorbim despre un început istoric și altul politic, în egală măsură personale și, totuși, ”niciodată doar ale mele”.
”Adevărul este că m-am născut de două ori: o dată în 1946, a doua oară în decembrie 1989”, a scris fostul premier în cartea sa de memorii ”Despre pasiune în vremuri de libertate”.
Mai mult, acesta spune că ziua de 21 decembrie a fost una extrem de importantă, când încetase să fie doar al său și, cu toate astea, se lua în stăpânire mai mult ca niciodată.
Momentul Baricadei, din 21 decembrie 1989, avea să îi arate profesorului de la Politehnică, Petre Roman, că devenise un rebel total prin contrapunere cu statutul său de cadru didactic universitar și, desigur, membru al Partidului Comunist Român.
Din păcate, 39 din cei 81 de oameni de la Baricadă au fost uciși, când s-a tras cu mitraliere asupra lor, ca urmare a ordinului dat de Ceaușescu în seara zilei de 21 decembrie 1989.
Roman spune că masacrul comis la Baricadă de regimul Ceaușescu este cu atât mai abominabil cu cât, în ultimul moment, când ministrul Apărării s-a decis să execute ordinul lui Ceaușescu, el a adus elevi-ofițeri de la Academia Militară cărora le-a dat ordinul să tragă.
În opinia sa, în acea noapte, România a plătit un groaznic tribut pentru cucerirea libertății care, însă, nu era decât o picătură în marea de sacrificii a celor 45 de ani de regim comunist. Rezultatul dorit s-a produs, căderea regimului fiind totală și imediată.
”Nimeni nu dorea sau nu îndrăznea să facă apel la instituțiile și legile lui Ceaușescu. Dar convulsiile bestiei agonizate începeau să se vadă. Cel puțin o parte a acțiunilor zise ”teroriste” au fost, în realitate, o diversiune operată de unii lideri ai forțelor militare, confruntați cu acuzații dure pentru participarea trupelor lor la represiunea sângeroasă a revoltei populare”, a mai notat Petre Roman.
Acesta spune că a devenit prim-ministru, în bună parte datorită legitimității revoluționare a Baricadei, dar și trecutului său de student și profesor în Franța. Noua sa misiune era una dificilă, pentru că noua reformă însemna reinventarea României.
Trebuia gestionat contrastul absolut dintre noile principii ale reformei și interesele vechii birocrații a puterii înlăturate, inclusiv ale rău-famatei Securități.
Mai mult decât atât, foști membri ai Securității care au comis grave abuzuri și au rămas nepedepsiți, ”au putut să influențeze în continuare viața națiunii, pe de o parte prin capacitatea rețelelor existente de a se amesteca în societate, în particular în partidele politice și, pe de altă parte, prin teribila amenințare constituită din dosarele de informatori pe care le dețineau”, mai subliniază sursa citată.
Pentru Roman, a fi om politic era, după cum mărturisește, o vocație în serviciul binelui public.
În opinia sa, Revoluția și-a asumat rolul de a ucide tirania iar democrația permite oamenilor să decidă ei înșiși ce vor să fie.
