Alexandr Hrolenko, observator militar
Politica de menținere a păcii, promovată de Rusia se consolidează prin instrumentele de descurajare strategică. Blocurile hipersonice „Avangard”, care sunt introduse în serviciul de luptă în apropiere de Orenburg, reprezintă punctul tehnologic maxim al capacității de apărare al Federației Ruse și în același timp o umbrelă de securitate pentru toți aliații Rusiei. Totodată, spre deosebire de Washington în cadrul NATO, Moscova nu cere alocarea a celor 2 la sută din PIB pentru Apărare.
La sfârșitul lunii noiembrie vor fi introduse în serviciul de luptă, în regim de testare, două rachete dotate cu o unitate planată nucleară UR-100H UTTH din componența primului regiment al sistemului Agangard. În divizia Dombarovski, a trupelor de rachetă cu destinație strategică, are loc pregătirea și încărcarea rachetelor în siloz, sunt verificate sistemele punctului protejat de comandă. Urmează să fie verificată în practică conjugarea Avangad-ului și sistemului de avertizare cu privire la atacul cu rachete, să fie testată exploatarea în dependență de sezon. În viitorul apropiat vor fi introduse în serviciul de luptă două regimente, peste 12 sisteme de rachetă Avangard în instalațiile de siloz.
Testele de lansare a unității hipersonice au avut loc în decembrie 2018, fiind lovită o țintă convențională din poligonul Kura din Kamchatka. Anterior, 10 avioane de vânătoare MiG-31, dotate cu rachete hipersonice “Kinjal” care nu pot fi interceptate de sistemele antirachetă, au fost introduse în serviciul de luptă în distructul militar Sud.
Se dovedește că realizările Moscovei în domeniul armelor hipersonice nu sunt doar niște “desene animate” și acest lucru a provocat o panică la Washington. Pentru continuarea unei politici a forței Statele Unite sunt nevoite să ajungă din urmă Rusia, să-și dezvolte tehnologii similare.
Lumea va fi salvată de frumusețea armelor rusești
Unitatea Avangard se lansează cu ajutorul rachetei balistice intercontinentale UR-100H UTTH, care este capabilă să se afle o perioadă îndelungată în spațiul cosmic, făcând viraje în jurul Pământului. La un moment prestabilit Avangard se detașează de racheta baltistică intercontinentală și intră în atmosferă, la o distanță de 3 mii kilometric de țintă. Diferența ei esențială față de alte focoase intercontinentale constă în viteza enormă și impredictibilitatea traiectoriei zborului, dar și a perioadei de timp până la lovirea obiectivului inamicului.
Unitățile de luptă Avangard au capacitatea de a manevra în straturile dense ale atmosferei cu o viteză de 20 de ori mai mare decât cea a sunetului (până la 24 mii de kilometric pe oră) și de a efectua zboruri la o distanță intercontinentală. În același timp, unitățile hipersonice sunt foarte eficiente și fără focoasa nucleară.
Viteza mare și precizia înaltă a unității convenționale de luptă Avangard permit (dacă este necesar) distrugerea garantată a celei mai protejate ținte din orice punct al planetei. Aici merită să ne amintim de forța distrugătoare a meteoritului din Chebarkul, cu o masa de 11 tone, care în 2013 a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de 19 kilometri pe secundă.
La ora actuală nu există niciun mijloc de apărare împotriva sistemului Avangard. Capacitățile unității planate permite ocolirea zonei de acțiune a mijloacelor informaționale și de interceptare a sistemului global american de apărare antirachetă. Crearea unui interceptor al rachetelor hipersonice european se planifică abia spre anul 2030, până atunci arma hipersonică rusească poate avansa și mult mai mult.
Nu e vorba doar de atmosferă. Spre exemplu, rachetele hipersonice 3M22 “Țirkon” au intrat în dotarea flotei, a navelor militare și submarine.
Țirkon este capabilă să distrugă eficient grupările navelor purtătoare de rachetă ale inamicului.
Sistemul unificat de rachetă “Yars” a fost adaptat la diverse tipuri de bazare, inclusiv căi ferate. E mai ușor să găsești un ac în fân decât un vagon marfar cu racheta „Yars”, aflat în orice punct din toată întinderea rusească - de la Vladivostok și Habarovsk, până la Smolensk și Soci.
A fost creat un nou sistem cu bazare în siloz “Sarmat” cu o rachetă grea cu lichid propulsor (masa în momentul statului – 110 tone, 10-15 focoase detașabile cu câte 750 kilotone fiecare). Complexul Sarmat va înlocui Voevod în divizia de rachetă din Uzhur și raionul de poziționare Dombarovski.
Divizia a 13-a cu noroc
Din surse deschise se știe că a 62-a divizie de rachetă din Uzhur, este dislocată în ținutul Krasnoiarsk, iar raionul de dislocare Dombarovski se află în gestiunea diviziei a 13-a de rachetă. Amplasarea primelor sisteme Avangard în regiunea Orenburg nu este deloc întâmplătoare, probabil.
Aici se intersectează istoria și geografia. Unitățile armelor hipersonice se află la o distanță egală (aproximativ 8800 kilometri) de Washington și silozurile rachetelor balistice intercontinentale Minuteman III (450 de rachete în trei baze din statele Wyoming, Montana și Dakota de Nord – e fundamentul triadei nucleare americane) și la o distanță semnificativă de pozițiilor rachetelor SUA și NATO (pe mare și uscat), așa cum se potrivește unei arme strategice de descurajare cu o traiectorie impredictibilă.
În afară de aceasta, cea de-a 13-a divize este considerată de o jumătaste de veac una din cele mai puternice și profesioniste dintre toate unitățile militare ale țării. Noul sistem Avangard va spori potențialul strategic al diviziei și a forțelor armate rusești în ansamblu.
Siguranța și eficiența sistemului de control al forțelor armate ruse (inclusiv a Forțelor de Rachete Strategice Ruse - RVSN) au fost verificate în octombrie în cadrul exercițiilor “Grom-2019”, în timpul cărora a fost simulat un conflict cu utilizarea armelor nucleare. Manevrele au fost efectuate cu implicarea Forțelor de Rachete Strategice Ruse, brigăzilor de rachetă ale forțelor terestre, aeronavelor cu rază lungă de acțiune și navelor cu rachetă ale forțelor navale rusești (triada nucleară) – peste 12 mii de militari, 213 instalații de lansare ale RVSN, peste 100 de aparate de zbor, până la 15 nave, cinci submarine, 310 unități ale tehnicii militare și speciale. Coordonarea a fost efectuată din Centrul Național de Control al Apărării, cu participarea comandantului suprem al armatei, președintele rus, Vladimir Putin.
A fost exersată situația când după un atac masiv cu rachete nucleare asupra Rusiei, forțele ei armate efectuează o operațiune strategică. Forțele de descurajare non-nucleară (brigăzile de rachetă ale forțelor terestre și navele cu rachete ale forțelor navale, dotate cu Kalibr), au exersat atacurile asupra sistemelor de apărare antirachetă și mijloacelor de avertizare a agresorului.
Apoi, forțele strategice nucleare (sistemele de rachetă ale Forțelor de Rachete Strategice Ruse, flota și forțele aero-spațiale) au efectuat lovituri decisive asupra obiectivelor „inamicului”.
Forțele armate rusești au acționat fără probleme. Atacul de răspuns asupra agresorului arăta atât de convingător, încât secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, și-a schimbat vădit tonalitatea: “În aceste vremuri complicate trebuie să evităm orice erori și neînțelegeri. Trebuie să restabilim încrederea, acolo unde este posibil. Tindem spre relații mult mai constructive cu Rusia”.
Reiese că Moscova nu în zadar a alocat peste 20 trilioane de ruble în ultimii nouă ani pentru modernizarea armatei și flotei. Se merită în numele menținerii păcii pe planetă.
