BUCUREȘTI, 15 nov – Sputnik, Georgiana Arsene. În Banat, Postul Crăciunului coboară cu tradiții și obiceiuri care fac mai frumoase serile și nopțile tot mai lungi. Comunitatea satului își trăiește ancestralele rânduieli după propriul ceas.
Maria Mândroane, muzeograful Muzeului Satului Bănățean din Timișoara, spune că, o dată cu începerea postului se aştern şi şezătorile, după ce gospodarii şi-au terminat toate muncile câmpului.
Aceste întruniri se mai păstrează şi astăzi şi satele bănăţene, mai ales în cele din zona de munte, nelipsită fiind "baba satului", bătrâna care se pricepe şi la vindecări, şi la descântări, şi la prima scaldă a pruncului născut, informează antena3.ro.
"Şezătorile erau familia mare. La noi, la Ciclova, fiecare casă îşi avea protectorul casei, un sfânt pe care-l prăznuia în această perioadă. În casa noastră, patroană era cuvioasa Paraschiva, iar ultimul praznic în sat era un fel de Chireluşa, în februarie. La astfel de praznice se întâlnea întreaga comunitate pentru a sărbători, nu pentru a lucra”, a explicat muzeograful.
Mai mult, aceste șezători erau întâlniri de la casă la casă, pentru că fiecare își avea propriul praznic. Şezătorile solidificau legăturile dintre consăteni, rude, prieteni. A aduce oaspeţi în casă era un semn de belşug şi de mândrie, a mai spus Maria Mândroane.
”Baba satului” era bătrâna înțeleaptă de peste tot timpul anului. Ea nu poate lipsi de la șezătorile din Postul Crăciunului, fiind considerată înțeleaptă, cea care putea face descântece, știa totul, era stâlp în educația fetelor, a tinerelor neveste și mame, era chemată la prima baie a nou-născuților, iar tinerelor știa să le caute ursitul, mai ales în preajma marilor sărbători hibernale.
