Ghevorgh Mirzayan, doctor în știință, Departamentul de Politologie a Universității Financiare
Socialiștii au format un nou guvern. E un pas care este calificat drept o victorie tactică a președintelui Dodon. În același timp, unii consideră că este vorba de o înfrângere strategică.
Cu cine acum?
Coaliția între socialiști și ACUM nu era considerată de la bun început una durabilă – după atingerea unui scop comun (alungarea de pe holurile moldovenești a oligarhului Vladimir Plahotniuc) ambele forțe nu mai aveau nimic în comun. În cele din urmă, contrându-se în problema numirii procurorului general, nu au reușit să ajungă la un numitor comun și au decis să se despartă. Au făcut-o destul de operativ – pe 12 noiembrie socialiștii (cu sprijinul opoziției) au înaintat o moțiune de cenzură guvernului Maia Sandu, președinte Dodon a înaintat candidatura noului premier – consilierul său Ion Chicu, iar pe 14 noiembrie parlamentul a votat pentru noul “cabinet al tehnocraților”.
S-ar părea că socialiștii se află acum pe cal. Și-au concentrat în mâinile lor președinția și guvernul. Totuși, în realitate, Partidul Socialiștilor și liderul lor, Igor Dodon, se află într-o poziție complicată.
În esență, guvernul lui este unul minoritar – este sprijinit doar de 36 de deputați din cei 101, ceea ce presupune că va putea propune proiecte de lege doar cu ajutorul partidelor pro-europene. Cu ACUM (cu care socialiștii au rupt relațiile și care s-a pronunțat împotriva oricărei colaborări cu Dodon) sau Partidul Democrat – acel partid pe care Dodon și Sandu acum o jumătate de an au reușit cu greu s-o alunge de pe pedestalul puterii.
Da, acum PDM, care are 30 de mandate, a votat pentru guvernul Chicu. Președintele PDM, Pavel Filip, a explicat acest vot prin principiului răului mai mic – mai bine un guvern minoritar decât alegeri anticipate care „ar provoca un haos în țară”. În același timp, acest principiu al răului mai mic nu a funcționat în timpul altor proceduri de vot – cum ar fi pentru proiectul de lege care vizează reformele profunde și lupta cu corupția (în care sunt implicați reprezentanții democraților, care s-au aflat anterior la guvernare). Activitatea socialiștilor în parlament ar putea fi paralizată – partidul a devenit un ostatic al opoziției.
Au plecat curați
În același timp, liderul democraților, Pavel Filip, a declarat odată în plus că își dorește o coaliție cu ACUM, însă ACUM se opune oricărui dialog cu PDM.
Din punct de vedere politic e un abordare corectă. În perspectivă, anume ACUM și liderul blocului – Maia Sandu - sunt beneficiarii strategici ai acestui conflict.
“ACUM pleacă în opoziție, o ascunzătoare familiară și sigură pentru ei, de unde vor lansa o campanie de discreditare a socialiștilor, care de dragul demiterii partenerului de coaliție au fost nevoiți să se păteze prin cooperarea cu Partidul Democrat al lui Plahotniuc”, consideră directorul Institutului de Studii Social-Politice și Dezvoltare Regională, Igor Șornikov. În același timp, Maia Sandu, potrivit expertului, își va păstra imaginea de “politician onest, principial și incoruptibil”, pe care va încerca să o convertească într-un succes la următoarele alegeri prezidențiale.
În această privință ea va fi ajutată de legile pe care guvernul Sandu le-a adoptat în regim galopant (20 de hotărâri în 45 de minute) înainte de demitere. Acestea presupun majorarea alocațiilor, plăților sociale, susținerea antreprenorilor și alte măsuri plăcute moldovenilor, sarcini complicate pe care va trebuie să le realizeze noua guvernare.
Vom vedea mai departe ce se va întâmpla
Disensiunile din Moldova sunt privite cu atenție din afara țării. În Occident deja s-a dat de înțeles că vor urmări activitatea cabinetului de miniștri și vor aprecia cum Ion Chicu își va îndeplini obligațiile de „continuare a parcursului european al țării”. De asemenea, vor urmări și retorica noului premier – după desemnarea candidaturii, Chicu și-a eliminat unele comentarii din Facebook, în care îi acuza pe fostul comisar european pentru extindere și politica de vecinătate, Štefan Füle, și pe șeful delegației UE în Moldova, Dirk Schuebel, de complicitate la furtul miliardului.
Moscova preferă să urmărească situația fără a-și exprima îngrijorările. Totuși, au motive de îngrijorare. În primul rând, divorțul dintre Maia Sandu și Igor Dodon a arătat că tentativa de a uni forțele pro-ruse și pro-europene în cadrul unui singur bloc a suferit un eșec din cauza miopiei și ambițiilor ambelor tabere. Dacă experimentul moldovenesc a eșuat lamentabil, cum ar putea fi acesta proiectat asupra Ucrainei, țara în care elitele sunt mai puternice și mai egoiste decât în Moldova?
În al doilea rând, cadența “guvernului minoritar” al lui Igor Dodon va fi însoțită cu instabilitate în țară, lucru pe care Rusia a încercat să-l evite. Nu pentru că socialiștii sunt asociați cu imaginea Rusiei, suferit autoritatea Moscovei (nu doar în Moldova, dar și în spațiul ex-sovietic), ci și pentru că instabilitatea politică pe malul drept al Nistrului ar putea pune în pericol status quo al malului stâng – Transnistria.
Totuși, Rusia nu poate face mare lucru pentru stabilizarea situației în Moldova. Singurului care poate schimba această situație este populația Moldovei, care trebuie să se prezinte la noile alegeri parlamentare (cel mai probabil, anticipate) și să voteze corect, pentru viitorul țării, nu pentru fanteziile geopolitice ale unor lideri.
Opiniile autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu poziția redacției Sputnik.
