Olga Suharevskaya, masteran în politica externă, expert în drept
Primul copil al acordurilor internaționale care vizează armele strategice din “secolul nuclear” a devenit Tratatul privind interzicerea testelor armelor nucleare în atmosferă, în spațiul cosmic și sub apă, semnat în august 1963 de Marea Britanie, Uniunea Sovietică și SUA. Mai târziu, au apărut alte acorduri bilaterale și multilaterale. O parte din ele au fost respectate de semnatari, o parte s-au învechit, fiind înlocuite cu o nouă redacție sau au fost anulate.
Cel mai mare scandal a provocat denunțarea Tratatului Forțelor Nucleare Intermediare, semnat de Mihail Gorbaciov și Ronald Reagan în 1987. Încheierea lui a fost dictată de amplasarea de către SUA în Europa a unor astfel de rachete, îndreptate spre obiectivele din cea mai populate parte europeană a URSS, iar URSS le-a îndreptat spre Europa.
Condițiil INF prevedeau interzicerea dezvoltării a noilor rachete cu o rază de acțiune între 500 și 5000 kilometri. În același timp tratatul nu viza rachete cu bazare maritime, inclusiv cele de croazieră. Spre exemplu, rachetele americane “Tomahawk” putea înlocui cu ușurință pe cele de pe uscat în cazul lansării din bazinul mărilor Mediterane, Baltice și a Norvegiei.
Un pretext pentru ieșirea SUA din INF, fapt despre care s-a anunțat pe 1 februarie 2019, a devenit acuzațiile nefondate aduse Rusiei de încălcare a prevederilor Tratatului prin dezvoltarea a rachetei de croazieră 9M729 în cadrul sistemului “Iskander”. În același timp, SUA cu doi ani înainte au alocat oficial resurse bugetare pentru dezvoltarea rachetelor de croazieră cu bazare aeriană cu o rază medie de acțiune de 1000 kilometri.
Drept răspuns la acest pas al SUA, Rusia a anunțat suspendarea participării ei la INF, iar pe 2 august Tratatul și-a încetat existența.
În afară de aceasta, potrivit ministrului Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, în calitate de răspuns în oglindă la acțiunile SUA, Rusia a demarat dezvoltarea unor rachete cu rază medie și scurtă de acțiune. În același timp, pentru păstrarea unei predictibilități globale în sfera rachetelor, Rusia nu va amplasa rachete la sol acolo unde lipsesc rachete similare americane sau europene.
„Cerul Deschis”
Aceeași soartă ar putea avea și Tratatul privind Cerul Deschis, din nou, la inițiativa americană. Acest acord prevede posibilitatea efectuării unor zboruri reciproce de inspecție cu avioane echipate special deasupra teritoriului fiecăruia în scopul monitorizării activităților militare.
Un pretext pentru interzicerea zborurilor deasupra SUA a devenit solicitarea Rusiei de a certifica echipamentul a două avioane din seria “Cerul Deschis”. Congresmanii americani consideră că zborurile de inspecție deasupra teritoriului lor reprezintă un “spionaj”, care “dăunează intereselor naționale”. În același timp, denunțarea Tratatului privind Cerul Deschis convine SUA: păstrând posibilitatea de a primi informații din partea partenerilor NATO, care nu renunță la acest tratat, ei previn orice monitorizare a activităților militare de către Rusia.
Chiar dacă o parte a informațiilor primite în urma zborurilor rusești de inspecție pot fi obținute și cu ajutorul sateliților, este afectat în ansamblu mecanismul de control.
Dacă nu putem învinge, schimbăm regulile?
Dacă analizăm cu atenție ce acorduri și tratate au fost încheiate și anulate, putem observa o legitate: negocierile au avut succes atunci când SUA și aliații lor încercau în disperare să obțină o întâietate prin lispirea URSS sau Rusiei de ajunge la o supremație tehnică. Din momentul în care americanii avansau – totul era anulat. Așa a fost și în cazul INF.
Acum se încearcă prin intermediul ONU interzicerea armelor hipersonice, în dezvoltarea cărora SUA au rămas în urma Rusiei, care dispune deja de astfel de arme. Nu există nicio urmă de îndoială că necesitatea unei astfel de interdicții va dispărea din momentul în care Statele Unite vor reuși să producă ceva similar. Toate aceste manevre amintesc de un banc despre acțiunile unui gentelman care schimbă regulile în cazul în care nu reușește să câștige.
New START sau rămășițele securității internaționale
Astăzi singurul tratat funcțional semnat între Rusia și SUA este Tratatul de Reducere a Armelor Strategice (New START, sau SNV). Doar prelungirea acestuia ar putea evita unei prăbușiri totale a mecanismului de control asupra domeniului rachetelor nucleare.
“SUA urmează în mod constant direcția de demontare a întregului sistem de acorduri de limitare atât armelor convenționale, cât și a celor nucleare”, consideră expertul Boris Rojin. „După ieșirea din INF, acum se discută intens problema denunțării New START după 2021. În SUA deja se fac declarații la diferite niveluri că Tratatul va fi anulat pentru că nu este convenabil Americii, fie Casa Albă va propune Rusiei și Chinei încheierea unui acord în condiții noi, mult mai avantajoase pentru Statele Unite”, a mai adăugat el.
În opinia lui Rojin, din cauza acțiunilor SUA ar putea fi demontate în totalitate ultimele rămășițe ale sistemului securității internaționale.
La rândul lui, viceministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Ryabkov, a declarat în cadrul conferinței pentru neproliferare de la Moscova, care a avut loc la începutul lunii noiembrie, că Rusia este îngrijorată de situația legată de New START, care expiră în februarie 2021. El a subliniat: “În condițiile actuale prelungirea New START este singurul pas rațional, care va permite prevenirea unei degradări totale a situației în domeniul stabilității strategice, evitarea ruinării mecanismelor de control în sfera rachetelor nucleare și să obținem timp suplimentar pentru a ne gândi la noi mecanisme de control”.
