BUCUREȘTI, 8 nov – Sputnik, Georgiana Arsene. În opinia ministrului Educației și Cercetării, manualele sunt realizate, de multe ori, de profesori pentru profesori și a precizat că, atunci când se realizează un manual, trebuie avută în vedere aplicabilitatea acestuia.
Întrebată dacă susține reducerea numărului de ore pentru elevi, Monica Anisie a dat un răspuns ferm.
”În mod categoric, da”, a precizat demnitarul.
Ce se întâmplă, însă, cu dascălii care au clase supraaglomerate? În opinia ministrului Educației și Cercetării, unii dintre aceștia nu mai fac față la clasă.
”Așa este, din punctul acesta de vedere, sunt și profesori care nu mai fac față având în vedere că sunt 36-37 de elevi… Și eu am lucrat cu astfel de clase atât de supraaglomerate și un profesor de Română sau de Matematică are atât de multă responsabilitate și trebuie să lucreze cu atât de mulți copii, spre deosebire de alte clase care sunt subpopulate”, a declarat ministrul.
Demnitarul a precizat că este vorba de arta profesorului la clasă, mai ales că este vorba despre o învățare centrată pe elev, ”dar cred că sunt numai vorbe acestea, pentru că ar trebui să existe o învățare individualizată”. Mai exact, profesorul ar trebui să se îndrepte spre fiecare elev în parte și să îi construiască un parcurs educațional.
Ideea ministrului este una frumoasă. Nu bună, nu aplicabilă, nu eficientă, ci doar frumoasă, ba chiar utopică, în condițiile în care nu a venit cu propuneri de reducere a numărului de elevi la clasă. Mai mult decât atât, construirea de către dascăl, pentru fiecare elev în parte, a unui parcurs educațional, iarăși este discutabilă, pentru că se poate interpreta că profesorul respectiv nu mai dă ocazia elevului să își dezvolte personalitatea și să aleagă materiile care îi plac și pe care vrea să le aprofundeze în viitor.
Îmi amintesc, în acest sens, de un filmuleț văzut în urmă cu mai mulți ani, în care un elev trebuia să deseneze o floare. De fiecare dată era corectat de învățătoarea care dorea ca școlarul să facă acea floare, prezentată în fața clasei, nu orice floare.
Copilul este mutat la altă școală unde, pus să deseneze… o floare… o face, mecanic, pe cea învățată. Creativitatea se dusese, copilul devenise dacă nu un mic robot, un mic tehnician.
Ministrul Educației și Cercetării ar trebui să explice mai bine ce așteptări are de la cadrele didactice și să gândească, atunci când propune măsuri sau face declarații, din perspectiva omului de la catedră.
”Aici este vorba și despre arta profesorului la clasă. Noi vorbim despre o învățare centrată pe elev, dar cred că sunt numai vorbe acestea, pentru că ar trebui să există o învățare individualizată, profesorul trebuie să se îndrepte către fiecare elev în parte și să îi construiască un parcurs educațional.
