Ei bine, primul caz despre care voi vorbi aici este cel al elevei care a cântat manele, iar profesoara nu a reacționat. Înțeleg că dascălul nu a făcut nici mai apoi vreun gest, ci a preferat să ia în continuare ”poziția ghiocelului”, atât de utilizată de cadrele didactice în raport cu părinții, elevii, colegii – doar dacă nu sunt mai tineri, nou veniți în școală sau suplinitori – și, evident, cu superiorii. Și aici mă refer la directorii de școală, la inspectorii școlari – de specialitate, generali sau chiar la reprezentanți ai Ministerului Educației Naționale.
Al doilea caz este cel de azi, când mai mulți elevi au devenit victime în fața reprezentanților Inspectoratului Școlar Județean Timiș după ce directorul Liceului ”Jean Louis Calderon” a folosit un extinctor pentru a-i dispersa pe elevii care fumau de zor lângă liceu.
Autoritățile din mediul școlar au prezentat scuze copiilor și părinților terifiați de gestul directorului și au precizat că acesta va fi cercetat disciplinar.
Mi se pare corect: bieții elevi, stresați de programa școlară, de teste, de profesori, au ieșit și ei la o țigară, să se simtă bine, să se relaxeze… Cum și-a permis directorul să întrerupă un asemenea moment?
Problema din școlile româneștii este alta: și anume, cea a legăturilor strânse dintre inspectorate și conducerile școlilor.
Și care, potrivit președintelui Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți = Învățământ Preuniversitar nu ar fi dintre cele mai cinstite.
”Unii (nu toți) dintre dumneavoastră vă considerați Zei, care protejează alți Zei, directorii unităților de învățământ. Puneți-i să respecte legea și să înjghebe un dialog real… cu elevii și părinții. Se încalcă la greu… cam tot ce înseamnă legislație în domeniu”, a scris Cristache.
În asemenea condiţii, școala devine… o pradă. Nu un loc unde să se învețe, nu un loc în care elevii și profesorii să fie în siguranță, ci un loc unde cuvântul de bază este supraviețuirea. Sub orice formă…
